Arhiva pentrupoezii

Ion Minulescu-Romanta zilelor de ieri

{ septembrie 17, 2008 @ 4:20 pm } · { poezii }
{ } · { Scrieti un comentariu }

Ion Minulescu

Taci,
Să nu-mi deştepţi tristeţea amintirilor culcate
În sicriurile-albastre ale zilelor de ieri!…
Taci,
Să nu-mi deştepţi în suflet tragediile jucate
În aplauzele mute ale-ntâielor dureri!
Treci tăcut ca beduinul ce cutreieră nisipul,
Treci tăcut ca cel ce-şi pune mâinile-n cruciş pe piept,
Şi să nu mă chemi pe nume -
Să-mi deştepţi din piatră chipul
Sfinxului,
Ce-ar vrea să-mi spună că e timpul să-l deştept…
Ocoleşte-mă cu groază, ca pe-un stârv de om ucis -
Nu de oameni,
Ci de mâna ne’ntrupatelor dorinţi -
Şi pe piatra-mi funerară nu citi poemul scris
De nebunul din cetatea plină numai de cumunţi!…
Ocoleşte-mă cu groază…
Dar opreşte-te deoparte,
Să mă poţi privi de-a-ntregul
Şi să-mi spui ce vezi…
Eu sunt
Stropul vinului ce scade prin paharele deşarte
Şi romanţa nesfârşită, căci arcuşele s-au frânt!

pt ea….

{ martie 28, 2008 @ 9:50 pm } · { poezii }
{ } · { Scrieti un comentariu }

Picura,tot picura din cer cu stropi 

marunti si reci…

Unde e ploaia calda si blanda de vara?

Parca soarele a plecat,s-a dus pe veci,

Dar a lasat in urma,pe frunze,culoare…

A amortit deja sufletul meu si tace

Se teme de iarna care se apropie

Se teme ca tot ce-i ramane a face

E sa se piarda in sine si sa nu mai fie…

Dependenta de soare,de lumina lui alba

E drogul meu zilnic ce-l iau fara preget

As fi vrut sa raman tot asa,calma..

Dar destinul nedrept ma scoate din cuget.

Zgomot surd se-aude-n visare

Orizontul rosu se intuneca

Eu inca mai aud a ta chemare

 Dar sufletul tau se ridica

Culorile ma ametesc in jocurile lor nebune

Si totul e in mintea mea anesteziata:

Si haosul, ordinea,pacatul de carbune.

Si-am devenit din copilita,fata.

Imi lipsesti,fara aer raman cateodata.

Si leac n-am caci chinul e vesnic

Incerc sa dau de tine,dar ma trezesc dezorientata

Si tot ce-mi trece prin minte e-un gand satanic.

As face un pact,la tine s-ajung.

Sau as muri,cu riscul de-a nu sti

Daca m-ar astepta visul sau chinul indelung.

Eu simt atat de multe si atatea de putine.

                  Imi lipsesti…..

Am fost,sunt si voi fi

{ martie 28, 2008 @ 9:44 pm } · { poezii }
{ } · { Scrieti un comentariu }

Am fost,sunt si voi fi un suflet

Te strig fara zgomot,te strig fara rost.

Am vrut doar sa te simt in gandu-mi anost.

Acum e liniste din nou,nici cantece,nici vuiet…

E ca o pluta ce ma duce-n larg

O oaza de racoare,un vis in Eden,

O speranta ce-apare la capat de tunel,

O sansa de-a vedea marea dincolo de catarg.

E-ncatusat trupul,e liber sufletul,

Caci nimeni si nimic nu-l poate tine prizonier

Si zboara mai iute decat gandul,

E strasnic,iscusit corabier…

ciorne…

{ martie 28, 2008 @ 9:41 pm } · { poezii }
{ } · { Scrieti un comentariu }

O caldura blanda invadeaza sufletul.

Ciudat,dar lipsita de egoism sunt acum,

Sau poate ca dorinta de-a te avea cu totul,

Ma face egoista,sa-mi fac lumea scrum,

Pe tine sa te simt…Dar ce e oare asta?

Obsesie sau ceva mai presus?

Un sentiment mai nobil sau unul mai ascuns?

ciorne…

{ martie 28, 2008 @ 9:38 pm } · { poezii }
{ } · { Scrieti un comentariu }

Sunt oare cu adevarat om?

Ma indoiesc,deci cuget

Dar gandurile mele de-a valma si far’ de preget

Plutesc in mintea mea de neom.

Intrebari ce nu-si au locul

Intrebari fara raspuns

Pastrez sufletul demult ascuns

Si refuz sa ii fac societatii jocul…..

ciorne…

{ martie 28, 2008 @ 9:36 pm } · { poezii }
{ } · { Scrieti un comentariu }

Existenta asta-i atat de absurda

Nu reusesc sa-i gasesc rost

Si sufletul incatusat nu mai zburda

Si din furnica,sufletul devine colos..

Te zbati,tot cauti.Ce-i bine,ce-i rau…

Dar nu cumva tu oare decizi si nu un Dumnezeu?

pt ea…

{ martie 28, 2008 @ 9:33 pm } · { poezii }
{ } · { Scrieti un comentariu }

Am jurat ca o sa ma inchid in mine

Am plecat adanc privirea

Astept fara incetare zilele calde si senine

Dar ramane tragic si bizar,amintirea…

Iar la tine ma gandesc si mi-e frig,

Corpu-mi tremura agonic

Si doar in somn acum te mai strig.

In mana destinului am ramas…

         Un nimic…

Lipsita de vlaga si de simtiri

Plutesc parca pe o bucata de aer

Lipseste si-un zvacnet si sunt doar invaluiri

Ale unei existente reci ca un giuvaer.

pt ea,intotdeauna pt ea…

{ martie 28, 2008 @ 9:30 pm } · { poezii }
{ } · { Comentarii (1) }

Sa graiesti nu poti,in vis cand mai apari,

Iti simt prezenta calda,dar tu in zori dispari.

Esti ca o adiere de extrema fericire

Un strop,un rest,un pic de nemurire…

Dar dimineata vine,realitatea-i crunta…

Ai fost…Dar unde esti?

Tu stai,doar ma privesti.

Eu nu te pot privi,caci zici:

       “Taci si infrunta!”

Pentru cea care a fost….mamaie….

{ martie 28, 2008 @ 9:27 pm } · { poezii }
{ } · { Scrieti un comentariu }

Si uita-mi sufletul in vid

Ca aer deloc sa nu mai am

Arunca-l,caci e asa de livid

Incat ma sperie,e totul un amalgam.

Sunt pierduta si nu ma regasesc

Sunt distrusa si nu pot,nu reusesc

Sa am un gand care sa zboare,

Sa ma inalt,sa plutesc aproape de soare…

Ma tot gandesc la tine,

Si nu pot sa uit,ca tu ai fost…

Ai fost…Dar unde esti?

Pe unde plangi si tu,pe unde ratacesti?

Si glasu-ti l-am uitat si nu mai am ce face

Si pielea nu-ti mai simt,mirosul tau nu-mi place…

Imi era drag,acolo sa te stiu

Dar acum e mirosul mortii,nimic nu mai e viu…

      In tine-i amintirea….