Nu e cum ai spus!Cu iz de levantica si cu lumina calda trecandu-si degetele prin parul meu.Mi-e teama de-o inima in mii de cioburi.N-o mai pot face la fel cum era.Unde e curajul de altadata?Unde-i energia,unde mi-e tineretea?Fiecare ora ticaie de 360 de ori, fiecare asteptare dureaza un minut.Fiecare gand se duce.De m-as naste din nou, as trai altfel?Nu e scanteie, rar se mai vede frumosul.Mi se intrezaresc doar neguri, mi se amesteca toate culorile.N-am decat griuri murdare.Si eu ce fac cu curcubeul meu?Am obosit.Cautarea, nesiguranta, durerea, ma obosesc.Le-am zis sa ma lase in pace.Nu vor.Si-atunci…A cui raman?Fiecare inspiratie dispare de teama.Asteptarea se transforma in picaturi si ploaia n-o sa fie niciodata ninsoare.Gasesc,dar caut.Am minute,ganduri,asteptari,curcubeie.Am clipe inghetate.Cu un pas mai aproape.Cu unul mai departe de trecut.
Cred ca timpul ma va gasi.
