Si trec minutele in sir….Afara, doar cantec de greieri si-un latrat in departare.Cald.Ma innebuneste caldura asta.Ma innebuneste tristetea ce-mi apasa pieptul cu greutatea catorva tone de plumb.Scormonesc in strafunduri si tot caut,caut.Dezarmanta cautarea asta fara niciun rezultat, ca si lipsa profunda de aer simtita pe parcursul orelor intregi.Sunt rani redeschise ce dor si doare.
Si trec prin ochii mintii mele cutremurate imagini ale oamenilor ce au fost si nu mai sunt.1,2,3,4,5.Cati va mai duceti?Grabiti sunteti, desi am impresia ca de fapt sunteti impinsi de la spate sa plecati.Mi-E DOR! Si unde-ascund eu dorul asta ce-mi sfasie carnea si face sufletul farame de nemurire? L-as trimite departe, impreuna cu fiinta-mi inutila.Nimic bun nu se-aduna, nimic rau nu se risipeste.
Dar plumbul?Eu cu plumbul ce ma fac?Cum sa-l indepartez?L-as topi, l-as face lacrimi, ca simbol al ruperii din mine.Uite-le cum stau in gat si-mi fac si gatul dureros.Mai dureros ca golul ce-ncearca a fi umplut.
Dac-ai vedea prin mine tot,m-ai mai iubi?De fapt, de ce ma iubesti?Eu n-as iubi pe cineva ca mine.Esec in proiectare.Poate ca ar trebui sa fiu demolata.Esec in arhitectura.Caut si doare de fiecare data.Doare cand nimic nu-mi mai place si nu-mi vad rostul sirului vietii pe care-l tot innod si-l netezesc.Ce e dupa,”n-oi mai fi”?
De-ati sti voi,de m-ati vedea acum….De m-ati iubi ca inainte, de n-as ramane din ce in ce mai singura pe lume.
De n-ar durea asa.De m-ai ajuta, auzind strigatul meu mut care cere ajutor!
De-as sti ce sunt si cine-oi fi….De n-as mai numara in sens descrescator…De m-ai iubi sufocant…
De-ar fi sa fie ce nu este….De-ati vedea si-ati intelege….
Atunci cine ar numara de la 1 la infinit?
