Azi nu mai sunt. Imi simti lipsa?
Poate nici maine n-oi mai fi.Ce-ai face fara mine?
Intre un val si-o picatura de ploaie, pierduta.
Intre ceea ce am fost si ceea ce sunt.
Azi nu mai sunt.Daca n-oi fi nici maine?
Vei plange dupa mine?Vei sparge vaza si paharul?Vei darama castele?
Daca nici trupu-mi n-o mai fi?
In inexistenta pierdut, nevrand sa se mai intoarca.
Si daca eu n-am trup, cum as putea sa mai fiu?
Azi nu mai sunt, caci din materie m-am nascut, in materie m-am prabusit.
Nimicul e acelasi, totul e diferit.
Durerea e aceeasi, lacrima e diferita.
Surasul e acelasi, singuratatea diferita.
Caci azi nu mai sunt, cand maine n-oi mai fi.
Cand secunda va deveni minut si zilele vor deveni ore, as mai putea sa fiu.Dar nu mai sunt.
Cand ochii vor zambi, as mai putea sa fiu.Dar nu mai sunt.
Cand sufletul va capata forma, as mai putea sa fiu.Dar nu mai sunt.
Caci daca azi nu sunt, cum as putea ca maine sa mai fiu?
