LiFe ThRoUgH mY eYeS

E inca o pagina rupta din cartea vietii si totusi marcanta a unui nou inceput.O fapta necesara,care lasa urme si dorinta de a nu mai privi inapoi.A rupt-o cu o indemanare ce nu ii e specifica.Si lasa in urma tristeti…Lasa lacrimi si invata sa priveasca increzatoare in viitor,ferm convinsa ca destinul si-l face singura.I-a fost greu,atat de greu sa le desprinda.Dar a invatat ca trebuie sa fie ferma in deciziile pe care le ia si sa schimbe tot ce poate fi schimbat.Si tot ce nu te omoara, te face mai puternic.

Stie ca merita ce e mai bun,stie ce are de facut ca sa obtina ce-si doreste…

Mai mult ca ieri,mai putin ca maine…

“Nu inteleg de ce toti oamenii vor munti”

Inchide ochii si viseaza la nori si tinuturi insorite.Da-mi mana si hai sa pornim la drum.Ma intrebi:”Unde mergem?”.Eu iti zambesc trista.Uita-te la cer si totul ti se va parea atat de clar.

Tu stii…Eu m-am certat cu fel de fel de lume ca sa imi apar un vis.Si inima-mi tresalta de fiecare data cand inchid ochii si gandul e departe si n-am nevoie de aripi ca sa zbor,si n-am nevoie de oameni sa-mi spuna ce-i bine si ce-i rau.

Bine e…bine e cand iubesti,traiesti,visezi.Indrazneala obraznica ce pe unii ii intriga,pe altii ii lasa muti.

Un suflet ramas tanjind si o carte veche cu file ingalbenite.De ce-ai uitat-o pe raftul acela de sus ascunsa printre cartile de stiinta,jurnalele de calatorie si n-ai pus-o la loc de cinste pe-al tau birou din lemn de cires?

Nu stiu de ce toti oamenii..de ce toti au acelasi val,sub alte forme?Tu ti-ai ales o esarfa rosie,lunga si nici macar nu incerci sa o dai jos,sa iti lasi ochii vioi sa vada viata,pulsul,durerea amestecata in borcanul cu fericire si amandoua inchise ermetic.

Si ma tot cert cu fel de fel de lume,incapatanata ca-n prima zi,naiva ca-n copilaria pierduta si fiecare cearta e o batalie,mereu castigata pentru mine,pierduta pentru ei.

Nu vreau  sa am uitarea,renuntarea,cand sunetul iubirii care vibreaza nu ma lasa sa am liniste,nu ma lasa sa le inchid pe toate in cutia primita cadou odinioara.Si e iubire in toate…

Eu pot sa zbor fara aripi,eu pot sa plutesc fara sfori de sustinere,eu pot sa rostesc replicile piesei mele,fara cel mai mic efort.

Inca o zi in care respiratia taiata nu o lasa sa-si gaseasca locul.Inca un sunet care nu place urechii ei,inca un nod in gat si iarasi deznadejde.Totul se succede cu viteza luminii si tot ce poate face e sa traga cu nesat dintr-o tigara.Si inca o tigara…si inca una…si inca una…De ce fumeaza atat?Ar putea da vina pe nelinistea,pe zbuciumul din interiorul ei,sau ar putea gasi cel mai simplu si mai tampit motiv:”Nu stiu”.

Sunt lacrimi oprite in gat,obraji ce asteapta sa fie mangaiati de micile picaturi sarate si fierbinti si sufletul care nu-si gaseste astazi coltul din camera ei.E privirea cazuta in pamant care inca nu vrea sa se ridice si zambetul care se incapataneaza sa ramana ascuns pana cineva/ceva il va ispiti sa rasara.

Astazi,sunt incercari esuate de inspir si expir,vartej de sentimente fara de substanta,o frunte incruntata si ganduri pe care nu le mai poate urmari.Melodia trista aleasa din playlist si pusa pe repeat n-o linisteste,n-o enerveaza,o poarta doar pe note muzicale.

Bataile neregulate ale inimii nu-i dau pace.Tic-tac,tic-tac,tic-tac-tac-tac-tic!”Da’ mai potoliti-va dracu’ odata!”

Azi nu vrea nimic,pe nimeni.Nu vrea nici soarele,nici luna,nici stele,nici nori,nici mare.E iarasi copilul vulnerabil si care,cufundandu-se in universul lui gri de astazi,n-are suficienta vointa sa si-l coloreze.Se lasa purtata pe aripi de destin arse.Si ia-o si du-o departe.Si arata-i calea spre uitare.Las-o sa fie asa cum vrea in seara asta si nu-i cere nimic,nici zambet si nici fericire.Nici licar de speranta,nici sunet de suflet in vibratie.

Lasa-mi visele si sperantele!Caci asa cum tu nu poti trai fara aer,nici eu nu pot trai fara ele.

Lasa-ma sa sper ca pe langa crime,violuri,boli,moarte,mai e viata cu soare,stele,mare,ploaie.

Lasa-mi gandurile vraiste asa cum sunt,caci e o dulce dezordine.

Lasa-mi ultimele ramasite ale copilariei mele,pe care stiu ca le voi pierde in curand.

Lasa-mi posibilitatea de a decide cine sunt si cine voi fi.

Lasa-mi naivitatea,caci destinul e necrutator.

Lasa-mi sufletul inca neatins de ceea ce pe tine te face atat de neincrezator,de rautacios,de trist cateodata.

Lasa-mi sufletul in nori,unde e inca in siguranta si vede viata ca pe o minune si nu ca pe un chin.

Lasa-mi iluzia ca nu voi deveni unul dintre oamenii pe care ii detest.

Lasa-mi ce simt,caci imi este singurul adevar.