LiFe ThRoUgH mY eYeS

asa cum trebuia sa se intample,odata cu soarele,a aparut si lumina in sufletul ei…stie din nou ce vrea,si-a recapatat energia,pofta de viata si inima frumoasa…si-a recapatat gandurile pline de speranta…veselia,dorul de duca,zambetul pe buze….e in nou ea…ai zice tu medule,”in sfarsit!” da….in sfarsit….ramane doar cu o amintire placuta a celor intamplate,ramane cu urmele lasate de pasii trecutului….dar astazi,viata ei incepe din nou…incepe,asa cum a inceput de atatea ori…si fara regrete,fara lacrimi,fara ura,doar…doar un zambet……one thing that I adoreeeeeeeeeeeeeeeeeeee!!! si sesiunea nu-i place,si vara-i racoroasa,si cantecul e lin….si isi face planuri….si vrea la mare,si vrea sa traiasca din nou cu aceeasi intensitate,vrea sa fie ea,cu aceleasi defecte si aceleasi calitati…si iubeste,si simte,si zambeste din nou….asculta,priveste si zambeste iar!many things I do not care for………but…a girl like her….una atat de….mediocra ce incearca sa atinga perfectiunea…una nici prea frumoasa,dar nici prea urata…una care cauta bucurii si frumuseti in tot ce atinge si vede……una care chiar reuseste sa isi faca prieteni din lucrurile marunte….e astazi,fata de ieri si fata de maine……..

e noaptea linistita dupa o furtuna care a facut ca strazile sa para rauri,a indoit copacii si i-a supus pe oameni….e luna ca o bucata de biscuite rotund din care cineva cu chef de joaca a muscat…

e inca o melodie trista pe repeat si ea….ii prieste linistea in care s-a cufundat….nu vrea sa uite,nu vrea sa scoata capsorul….si-a amintit de copilarie zilele trecute…si chiar si astazi…s-a schimbat…inainte stia sigur ca nu-i place schimbarea…acum nu prea mai stie exact ce sa creada….si-a pierdut energia si optimismul de altadata….zambetul naiv si pofta de joaca….si totusi…acum e domnisoara…oricat de mult ar incerca sa intoarca in ea copilul de altadata,nu mai reuseste…sunt doar franturi…oglinda s-a spart si au ramas doar cioburi….e cocheta acum,se aranjeaza,e feminina…nu stie prea bine ce ii rezerva viitorul,dar stie cu exactitatea ce a trait in trecut…a fost fericirea,au fost toate lucrurile frumoase al caror parfum inca se mai simte….uit-o…las-o intr-un colt si nu incerca sa o muti de acolo…e atat de fragila,incat ai putea sa o spargi in mii de bucati….intotdeauna cu trairi contradictorii,intotdeauna de parca 2 persoane ar convietui in trupul ei tanar….inca o zi de singuratate….inca o zi in deriva….inca o zi fara sperante,fara asteptari,doar ea…ea,ploaia si o carte de anatomie….

in compania ploii s-a simtit in siguranta…si iubeste,iubeste cu nebunie ploaia…iubeste stropii mari si desi care cad cu repeziciune….iubeste mirosul asfaltului umed,mirosul apei pe frunzele verzi…iubeste cerul negru care s-a facut ca de taciune…iubeste fulgerele,tunetele violente si vantul care bate ca un dement….si ea zambeste….si tace…priveste cu ochii care-i sclipesc de o bucurie absurda,pe care nu se sfieste sa si-o ascunda….ploaia care vine in fiecare zi,ii face bine…e ploaia ei…e pentru ea….si-a dorit de atatea ori stropii aceia fantastici….si au venit cand i-a fost mai greu…ploaia,veche iubire…viata,un nou epilog….

what a lonely day,and it’s mine….e ziua in care cuvinte nu prea are ca sa poata scrie ceva….e ziua in care se simte goala pe dinauntru,ca o cutie de cadou deschisa acum cativa ani si abandonata undeva intr-un colt…e linistea de dinaintea furtunii…sunt gandurile adunate si care nu ii dau pace…e singuratatea pe care o simte,desi e inconjurata de atatia oameni…”in noaptea asta nu-mi spune nimic…lasa-ma sa visez…sau poate sa renunt la vise pentru o vreme”…pluteste in deriva,cum demult n-a mai facut-o…sunt multe asa cum n-ar trebui sa fie…sunt cioburi sparte care daca ar fi lipite,ar reface perfectiunea si ar transforma-o in ceva grotesc…e momentul in care secundele sufletului nu mai trec….e sufletul de altadata,cu alta forma….

No hay mas vida, no hay
No  hay mas lluvia, no hay
No hay mas brisa, no hay
No hay mas risa, no  hay
No hay mas llanto, no hay
No hay mas miedo, no hay
No hay mas  canto, no hay….

pierduta intre infinit si un capat de drum….uitata intre paginile unei carti proaste…

amortita intr-o zi de vara,neputand alege intre A si Z….

oarba  care priveste luna,surda care aude notele unei melodii….

caci toate trec,durere sau noroc,nimic nu tine viata in loc….

da…ea e cea care iubeste cu patima ploile…ploaia i-a fost intotdeauna prietena…a tanjit dupa compania ei intotdeauna…ii place furtuna dezlantuita,dar si ploaia linistita,domoala,calduta…mirosul de asfalt umed o imbie iar si iar…melancolia,sentimentul de liniste si siguranta….vise,sperante,ganduri triste,dar frumoase…atatea lucruri pe care ploaia i le provoaca…cine ar fi crezut ca tocmai ceea ce atatia oameni urasc,e de fapt marea ei iubire?intre ea si ploaie e o legatura la fel de speciala ca intre ea si mare…cum sa poti sa urasti ceva atat de frumos,de curat,mangaietor?iubeste ploile….mirosul de tei ii patrunde in camera,nasul simte si aerul umed….tot adulmeca,si adulmeca,si adulmeca…si ar ramane asa ore,zile,luni,ani intregi…simtind ploaia…azi…azi e ploaie si liniste…e un zambet in coltul gurii,dar care pentru ea are atatea semnificatii…si iubeste,iubeste,iubeste,iubeste ploile!!si se prinde in betia de simtiri,griuri,picaturi si mirosuri….se uita la forma unui nor,un fulger apare…ca orice dragoste fara margini,ii e greu sa descrie in cuvinte…..”lasa-ma atunci cand ploua”….las-o…uit-o in visarea ei…ca un copil care asteapta o jucarie,asa asteapta ea ploaia…cu inima stransa,plina de speranta..iubeste cu patima ploile…