LiFe ThRoUgH mY eYeS

N-am fost chiar entuziasmata initial de ideea de a merge la teatru….cred ca din proasta mea comoditate….si totusi,azi am pasit pentru prima data in sala Teatrului de Comedie Bucuresti….am ramas fascinata din primele minute de scena….si scena era goala….au aparut actorii,tineri fara renume si fara prea multa experienta…dar….dar lacrimile mi-au dat atunci cand au inceput sa joace….cum de am putut ignora asemenea splendoare,minunatie?cuvintele mi se par mijloace nedemne de a exprima ceea ce am simtit si am vazut…. “Ioana si focul”…rasete,inmarmuriri de spaima….aplauze…ochii mei mai atenti ca niciodata,inima mea mai vrajita asa cum nu a mai fost….un vis…sau poate am fost in transa…sau poate e o realitate….una la care am fost martora….cum de am fost atat de ignoranta pana acum?in 2 ore n-am respirat,n-am clipit….2 ore am fost pe scena si am trait piesa….si cum intr-adevar lucrurile bune au un sfarsit,s-a terminat si visul….cu tot respectul si admiratia m-am ridicat in picioare si am aplaudat pana mainile m-au durut…si as fi aplaudat o saptamana fara sa ma opresc,si as fi vrut ca piesa sa n-aiba final si sa nu fie nevoie sa ma intorc acasa la viata mea ce pare atat de insignifianta si lipsita de frumuseti fata de viata tinerilor de pe scena…cum se ating,cum privesc,cum simt,cum se misca…..cu cata intensitate,cu cata dedicatie traiesc momentul…..as vrea sa fiu actrita….si totusi,raman protagonista propriului meu destin….

zi de ianuarie….dupa 3 zile in care am fost nevoita sa stau in pat datorita unei raceli,am iesit in sfarsit afara….aerul rece ma izbeste in fata….si totusi,nu-i atat de frig afara….acum imi dau seama cat de dor imi era de agitatia,de viata de afara….termin treaba la facultate si in drum spre casa,ma opresc hipnotizata…pescarusi pe Dambovita….cat de albi sunt….cat de frumosi….intotdeauna m-a fascinat zborul unui pescarus….il recunosc dupa sunetul pe care il face in aer….zambesc de fiecare data si imi amintesc de mare….il invidiez pentru libertatea lui….azi m-am apropiat de aceste pasari care imi sunt atat de dragi…..nu-mi venea sa plec acasa….cum as fi putut sa fac asa ceva cand langa mine se intampla asemenea minune?si zambetul de pe fata mea nu vrea sa se stearga….si vad bucurie pe fetele altora si ma bucur si eu mai tare….imi continuu drumul….ce soare,ce caldura….si lumina care se vede in fata parca vine de pe strada mea….soarele apune si parca s-ar ascunde intr-o casa aici,in apropiere….in castile mele se aude nickelback….vioaie melodie….si zambesc incontinuu….si inchid ochii si pasesc cativa metri….dar ah…trebuie sa mai ridic pleoapa din cand in cand ca sa mai vad pe unde calc….pacat….as fi putut merge pana la capatul lumii cu mangaierea razelor pe obrajii mei…..scurt moment de magie,dar suficient pentru mine…..suficient pentru cateva ore,caci visul nu dureaza mult….urmeaza trezirea…si trezirea e mult mai dureroasa dupa un vis atat de frumos…si maine….de la capat….o alta zi…un nou inceput….un nou sfarsit….o noua speranta,o noua deceptie….un nou adevar,o alta minciuna….

Danseaza cu mine acest dans al fulgilor…urmareste-le apoi miscarea si indrazneste sa negi ca e o minune a vietii ce ti-e dat sa admiri….de-as fi un fulg,egoista as fi…n-as vrea sa ating pamantul…m-as legana si legana….si legana…..oare de ce nu pare nimeni miscat de visul de afara?

pare atat de liniste afara atunci cand privesti inchis intr-o incapere….si privind hipnotic la guguloaiele de zapada,e liniste si-n suflet…e atat de lina caderea si atat de ispititoare….si ninge din ce in ce mai tare…si ma afund si eu in visare…si ma intreb din nou….de ce nu vad toti minunea?

As vrea sa ies afara,pe geana sa-mi cada un fulg si sa-l simt topindu-se…..

azi….azi sunt lenesa…e deja ora 12….privesc pe geam….soare,lumina…cateva raze patrund in camera,mangaindu-mi fata…zambesc si adorm…e cald in paturica mea…nu vreau sa ma trezesc….astazi parca e senin pt mine…m trezesc tot zambind…deschid fereastra…aer tare si rece…miroase a iarna….pfoaiii….trag puternic aer in plamani,de parca as incerca sa ii zdruncin cu atata aer….zambesc iar….ma uit la oamenii din tramvai…ma uit la soare….zambesc din nou….astazi sunt toata numai zambet…ma trezesc dansand prin camera…. sunt un pic ametita inca de atata somn,dar cu sufletul atat de usor,cum n -a mai fost de ceva vreme….ma las ghidata de destin….astazi pot sa zbor….uitasem sa fac asta…dar astazi,astazi am din nou aripi…ne intalnim in putin timp….avem atatea de povestit…mi-e dor de tine…respir din nou aerul asta rece,ma gandesc la tine,zambesc din nou…ce stare de euforie….eu inca simt,eu inca traiesc,inca vibrez….