LiFe ThRoUgH mY eYeS

Acasa sunt,in bratele voastre…locul in care as putea sa mor fara regrete….nu mi-era dor de casa,dar acum ca sunt aici,as vrea ca timpul sa se opreasca….as vrea sa fiti mereu ca acum…sa nu ninga pe parul vostru,sa nu apara riduri pe fetele voastre…credeam ca n-o sa simt Craciunul asta deloc…de cand ei au plecat,nimic n-a mai fost la fel…si totusi,m-am simtit bine langa voi…e atata dragoste in jurul meu…atata candoare….si o liniste placuta mi-a invaluit inima…am retrait momente din copilarie…vreau sa ninga cu fulgi mari si sa am parte de acea dimineata,prima din an,in care descopar ca intreg orasul e alb,cazand prada zapezii..miroase a iarna..imi place..miroase a portocale si a copilarie…..chiar daca….chiar daca nu mai cred in ce credeam,chiar daca nu ma mai regaseam….acum doar simt tot ce e in sufletul meu,doar traiesc pentru prezent…viitorul…viitorul e incert si nu ma sperie…

Si cand te simti gol si fara de suflare,de unde vine salvarea?Si cand astepti un semn de oriunde ar fi el…..si cand vezi ca nu mai vine,pe cine dai vina?

Shh…sa nu faci galagie astazi….astazi e liniste…poate e aia de dinaintea furtunii,poate nu….where are my dreams,my hopes,my love?unde-i zambetul si speranta de copil?increderea,suflul de viata,fericirea?le-am inchis intr-o cutie….le tin ca amintire…nu cred ca voi mai deschide vreodata cutiuta….niciodata nu voi mai fi ce am fost….

doar ura si indiferenta in jurul meu….oare de ce continua oamenii astia sa se raneasca unii pe altii,chiar si dupa ce au vazut cat de rau e sa fii ranit?chiar nu  ne putem abtine?

I am yours,if you are mine…..waiting,waiting,waiting….da-mi adierea calda si raza de lumina…arata-mi drumul si inchide-ma in tine….

Oare o sa mai fie “bine” vreodata?oare ce e binele?oare cand e bine?n-am habar de nimic…I think I’ll just lay here….imi voi uita numele,de unde vin,ce teluri am si de ce exist….ma voi uita de tot,in coltul acela intunecat,chiar de langa tine….nu ma observi…n-ai cum…nu vreau,nu vreau sa ma observi….sau vreau?

Shh….sunt in carapacea mea acum….liniste….si daca imi vor tiui urechile,gandurile imi vor tine companie….si daca nu voi mai fi obisnuita cu lumina zilei,voi merge cu ochii inchisi….

Shh….nu spune nimic….

ti s-a intamplat vreodata sa ramai fara simtiri?sa  nu mai ai pic de vlaga in tine si sa privesti pierdut lucrurile din jurul tau?ti s-a intamplat vreodata sa astepti ceva o perioada prea lunga de timp,sa visezi la ceva si sa nu se indeplineasca?

nu mai stiu unde am citit asta…dar “dreams are made to be broken”…..n-am cuvinte,n-am suflu,n-am nimic….n-am nici luna de pe cer,nici macar o stea in palma….n-am libertatea pescarusului pe care l-am vazut azi in oras….n-am caldura de care am nevoie,n-am energia de ieri si speranta din copilarie…am ceva ce nici macar nu-i al meu….ma retrag in meditatie…timpul nu-i prietenul meu,viata nu mi-e aliata….ochii nu mai vor sa planga,gura nu mai vrea sa vorbeasca…

afara,vantul vuieste….inauntrul meu,liniste si pustietate… afara e innorat de nici cerul nu-l pot vedea….asa cum nici sufletul nu mi-l mai regasesc….miroase a iarna,miroase a…tristete…

ce nori erau astazi pe cer….ce nuante de gri….doar nuante de gri si in viata mea….cand griuri prea deschise,cand prea inchise….si totusi,in marea de griuri,se zarea cerul senin…….am si eu bucatele de cer senin….am si eu soarele meu care apare din cand in cand…prea rar insa…prea rare zambetele adevarate….prea rara adierea de fericire….

zi de decembrie….n-am reusit sa ma trezesc(ca de obicei) ca sa merg la cursul de biochimie… ) nici macar la pauza de la mijlocul lui n-am intrat….am stat pe banca…aer rece de iarna…miroase,da,a iarna….ma uit in sus…e soare…o frunza se desprinde si cade…in fata mea,coroane si un capac de sicriu….oameni imbracati in negru,asteptand….aprind tigara si ma gandesc…”a mai cazut unul la datorie”….oare cum o fi sa lucrezi in spital,printre raniti si durere?ajungi sa vezi atatea…

ma intorc acasa….oameni razand,oameni tristi….fete atat,dar atat de diferite mi se perinda prin fata….multi sunt grabiti….oare unde se grabesc toti?….se aude muzica din parc…patinoarul e acolo..n-am avut nici macar curiozitatea sa ma apropii…imi aduc aminte de ceva,si zambesc…..

ma tot gandesc de ce imi zic toti ca m-am maturizat…am fost printre putinii care s-au luptat cu statutul de adult…n-am vrut niciodata sa ma fac mare,sa devin femeie….se pare ca asta se intampla in mod inevitabil….mi-e dor de energia mea de altadata…mi-e dor de rasul meu,de felul in care vorbeam,atat de repede si atat de mult….mi-e dor de lucrurile marunte din viata de copil….mi-e dor de aripa protectoare a mamei….de fiecare data cand ajung acasa ma cuprinde un dor de ce a fost inainte….

e totul numai gand si vis….e totul numai….numai lipsa de vlaga…..copacule cu bobite rosii,nu vrei sa stau cu tine sa privim cerul noaptea?ahh….dar orasul asta e atat de infect,incat abia se zaresc stelele….mi-e dor de zilele de vara cand imi dadeam seama de imensitatea cerului….acum,universul mi-e limitat…tanjesc,ca si pana acum,dupa momente de libertate….tanjesc dupa o raza,tanjesc dupa o lacrima….

I am yours,if you are mine…..rasuna over and over again in my ears,in my head….

vreau sa vad marea iarna….vreau sa stau pe malul marii si sa aud chemarea….vreau sa inchid ochii si sa ajung in alt colt al lumii….vreau….vreau sa-mi asculti sufletul si sa il ascunzi undeva unde ar fi in siguranta….

17 septembrie ultima data la care am publicat ceva pe aici…..n-am simtit nevoia sau poate n-am avut timp….sau poate putere n-a fost….acum…acum melancolia mi-a invadat din nou sufletul….”sa simta si ea galopul inimii tale….”….vin sarbatorile….a inceput nebunia prin oras….as vrea sa privesc cu aceiasi ochi luminitele de pe strada,as vrea sa miros cu aceeasi placere mirosul de brad….n-am chef de colinde….n-am chef de atmosfera de iarna….n-am chef de Craciun,desi ma simt ca un grinch si regret asta….vreau doar sa stau ascunsa printre frunzele cazute,uscate….nici macar zapada nu mai vreau…urasc frigul…urasc mocirla si orasul asta monoton care a uitat parca sa se bucure de viata…