LiFe ThRoUgH mY eYeS

Las in urma tristeti,dureri…Las in urma o bucata din viata mea….astazi,mai mult ca niciodata,imi doresc sa o iau de la 0….si da,o sa o fac…umbre ale trecutului dispar,fantasme ale viitorului se zaresc….vreau sa schimb cate ceva la mine,stiu ca o pot face….stiu ca sunt suficient de puternica in asa fel incat sa ma ridic singura…plansul m-a ajutat sa las sufletul sa fie liber din nou….stiu exact ce am de facut pe viitor….sunt si voi fi independenta si nimeni si nimic nu ma va putea tine in frau…SUNT! STIU! VREAU! POT! si cu siguranta o voi face….nu-mi mai e teama de viitor,nici de libertate…nu mi-e teama de durere,melancolie,dezamagire,iluzii distruse….nu mi-e teama decat de singuratate….and so…a better version of me….from now on….no more tears,no more sadness….bucatele microscopice din old me…unde-s restul?nu stiu…nu le mai gasesc,nu mai vreau….a new life begins….un nou suflet prinde contur in imaterialitatea lui….uit de tine,de el,de voi….punct si…de la capat…e timpul sa trec la alt capitol din viata mea….o,voi ganduri noi,bine ati venit!tacere….

caldura,aglomeratie si praf….orasul perfect as putea zice! ..oups…am uitat de nesfarsitele zeci de minute pierdute in asteptarea metroului sau tramvaiului….alearga fata draga pe scari,prinde metroul…timpul e pretios…vreau acasa….m-am saturat de orasul asta…vreau…vreau liniste,vreau camera mea si urba mea mica,tacuta,curata si aproape perfecta zgomotul de aici imi zgarie timpanele….in tramvai ma simt ca intr-o cusca…plm…am nevoie de-o vacanta….dar una asa cum trebuie…ce ma surprinde la orasul asta este diversitatea…I mean….fuck….niciodata nu mi-am dat seama cat de diferiti suntem….cati oameni,atatea fete si caractere…ochi tristi,zglobii,pierduti in marea de ganduri,rosii de la plans,inconjurati de prea multe cearcane….oameni slabi,grasi,scunzi,cu fundul mic.cu fund lasat,picioare prea subtiri sau poate prea groase…femei imbracate elegant,muncitoare,studenti,batrani…bogati,saraci…de parca toate formele de existenta s-au strans intr-un singur loc…si totusi….uratul se imbina atat de armonios cu frumosul…ma pierd in multime…ador sentimentul…sunt doar o furnica din musuroi..nu ma bagati in seama,sunt si eu pe aici…ma simt bine nebagata in seama…am castile mele,mp3-ul si parca sunt singura intre atatea fiinte…vad oameni in jur ca niste fantasme…ma fascineaza unii…raman privind atent la cate unul…poate in mod evident,poate nu…oamenii prin chiar existenta lor,ma fascineaza…spiritul lor e fascinant,aspectul lor fizic e incantator…ieri m-am apropiat de 3 negrese….culoarea mata a pielii lor e ingrozitor de frumoasa….pare atat de ireala…as fi vrut sa le ating….sunt facute din  acelasi ” material” ca si mine, si totusi,eu par cea lipsita de substanta in comparatie cu ele…am ramas fixata privind la mana uneia din ele…porii de pe mana sunt atat de….diferiti si incredibili,atat de asemanatori cu ai mei si totusi de 1000 de ori mai incantatori…as vrea sa fiu negresa….din pacate,sunt doar o “spalacita”…pielea mea alba e net inferioara…pigmentul ala ce tine de pura chimie,biologie e ceva ce ele au si eu nu…fascinant….viata in esenta ei e fascinanta….pacat ca pierd uneori din vedere acest aspect….

dupa mult timp,am privit in ochii tai de copil si am vazut durerea pe care o simti….nu mai stiam cine esti…te vedeam ca toti ceilalti,un increzut datorita banilor despre care credeai ca pot cumpara totul……erai mandru de masina ta scumpa si de faptul ca puteai avea tot ce iti doresti…acum,ai invatat ce inseamna umilinta si oamenii au fost mai mult decat rai cu tine…te-au lovit din toate partile,desi nu esti tu de vina pentru tot ce a facut tatal tau…el este cel care a incalcat legea si probabil el va plati….am privit acum cateva zile in oglinda sufletului tau si am regasit copilul de odinioara…suferind,timid,vulnerabil…n-am stiut ce sa zic…te-am mangaiat usor pe spate,sperand ca vei simti ca sunt alaturi de tine si cele cateva vorbe de incurajare pe care le-am zis mi s-au parut inutile…ti-am luat apararea in fata catorva,tocmai pentru ca desi ai fost rautacios,eu am putut sa vad in adancul sufletuului tau…am fost atat de inversunata,incat m-am surprins chiar si pe mine…

astazi,am privit din nou in ochii unui copil…o fetita cu ochi atat de senini,incat mi-a fost ciuda ca nu ii mai pot avea si eu la fel…o zambareata care inca nu stie ce o asteapta si care vrea doar sa cunoasca lumea….mi-e ciuda ca singura ei grija e sa aranjeze papusile si cum sa se urce mai repede in bratele mamei….mi-e ciuda ca ochii ei mari nu reflecta nicio urma de tristete….mi-e ciuda pentru simplul fapt ca am ajuns sa invidiez o fetita carliontata…