LiFe ThRoUgH mY eYeS

nu pot sa inteleg de ce refuzam cu totii sa privim dincolo de aparente…suntem atat de preocupati de felul in care aratam…suferim enorm cand nu suntem catalogati drept “perfecti”…perfectiunea mi se pare o notiune relativa…poti spune despre mine ca nu sunt perfecta?sau despre orice alt om pe care il vezi?de ce?ce este atat de “imperfect” la el?simetria inseamna perfectiune?o talie de viespe?…oare modelele pe care le alegem ca sa le urmam sunt cele care trebuie intr-adevar urmate?…ajungem sa ne autocriticam mai rau decat ar face-o altii…ajungem sa nu ne mai acceptam asa cum suntem si suferim…cuvintele altora dor…asta am simtit-o pe pielea mea…si chiar cu varf si indesat…but I’ve grown up…si totusi,inca invat sa ma accept asa cum sunt…oare de ce e asa de greu sa te accepti pe tine insuti?devenim atat de preocupati de lucruri care nici macar nu conteaza…si asta e tragic…vad titluri prin reviste…”din ce in ce mai multe fete sufera de anorexie”…oare cine ar putea sa le ajute pe fetele alea?sa le trezeasca la realitate?de ce sa te vezi grasa fara incetare?de ce sa nu te accepti daca esti grasa?cei din jur oricum iti vor gasi un defect de care sa se ia.esti prea slab?”hahaa,scobitoarea!”.esti prea gras?”hahhaa,moby dick!!”.nu stiu daca chiar scapa cineva de critici…fie ca ai nasul mai mare,urechile mai mici,degetele mai scurte…dar dupa ce tipar ne luam atunci cand afirmam ceva despre cel de langa noi?oricum am fi,va exista cineva care va spune ceva urat despre noi,asa ca,eu vreau pur si simplu sa traiesc,departe de complexele de care inca incerc sa ma desprind,departe de rautati,incercand sa fiu EU,sa arat ce pot,cine sunt si cat valorez….da…poate am niste kg in plus,fata cam rotunda,degetele de la mana cam scurte si grosute,picioarele cam plinute!so fuck it!astazi,astazi nu-mi pasa!si daca cineva va mai avea vreodata ceva de comentat,here I am!let’s see who’s better!