LiFe ThRoUgH mY eYeS

Bucurestiul e vazut de unii orasul tuturor posibilitatilor…pana nu mai demult,era visul meu sa ajung in capitala,studenta la medicina..acum insa am vazut adevarata fata a fantasticului oras…metroul ma ingrozeste….e atat de…murdar si de deprimant…cand intru in gura de metrou parca intru intr-o cripta..peretii par atat de reci si chiar daca sunt oameni pe peron,mi se pare un loc lipsit de viata…vad fete imbatranite care par sa nu fi zambit niciodata…parca n-au avut de la cine sa invete sau motiv ca sa o faca…intotdeauna lumea de la periferia orasului pare atat de gri…atata saracie si durere…metroul m-a dus si catre centru…aici,lumea e la fel de gri…insa vezi fitze,oameni mai bine imbracati si aparent satisfacuti de viata pe care o au,cate o fata zambitoare…dar oare nu suntem toti la fel de tristi si de fapt ne ascundem sub diferite masti?…mizerie…multa mizerie…aglomeratie…claxoane,injuraturi,lipsa de bun-simt….si toata lumea e atat de grabita,incat mi se pare ca pierde esentialul vietii pe care o duce…traverseaza intotdeauna pe rosu,incalca orice regula poate numai ca sa poata ajunge la destinatie mai repede…eu,in drumurile mele prin orasul asta,ma opresc cateodata si ma uit in jur…vad fete lipsite de expresivitate,sau din contra,nervoase si agitate…ma opresc si la semafor..hmmm..e rosu…unii traverseaza…dar eu de ce sa ma grabesc?vad un copac,o masina,un baiat dragut si privirea imi ramane fixata…si astept zambind sa se faca verde…eu reusesc ceea ce altora le e greu sa faca…eu opresc timpul pt mine…eu traiesc pt mine…oare ce vede toata lumea la orasul asta monoton,grabit,prafuit si aglomerat?de-as putea,as alege orice alt loc sa imi incep facultatea…sau poate ca vreau sa gust un pic din viata pe care mi-am dorit-o atata timp…