LiFe ThRoUgH mY eYeS

asta sunt eu,in momentul asta…dar oare stiu cu adevarat cine sunt?vulnerabila si indestructibila in acelasi timp…pot explica acest lucru?nu,nu pot…criticata de prea multi,antipatizata de tot atatia…admirata si apreciata de prea putini..nu ma inteleg…de ce caut apreciere?n-am nevoie de ea…am nevoie doar de cativa oameni care sa stie cine sunt…sunt egoista,impulsiva,orgolioasa,copilaroasa,incapatanata…si lista defectelor ar putea continua…ei si ce daca le am?ce daca sunt rea?nu-mi pasa…azi,mai mult ca niciodata,I don’t give a fuck!raman cu visul meu si mi-l urmez…traiesc cum simt…mi-am dezgolit sufletul fara teama…vrei sa ma ranesti?just do it!I’m not scared…culmea!nu mi-e frica deloc….stau si astept loviturile vietii cu capul sus…mai buna decat unii,demna de plans fata de altii…asta-s eu si nu stiu daca as fi in stare sa ma schimb,pt cineva,pt ceva..intotdeauna mi-a fost greu sa imi exprim sentimentele si mult mai usor sa scriu….mdea.si blogul asta devine romanul vietii mele…spuneam odata ca sufletul meu va ramane ca o carte necitita…deschisa a fost,paginile-rasfoite,insa citita cu atentie,nu….trec prin lume ca o fantasma si cand nu voi mai fi cine imi va plange lipsa?tot ce caut in lumea asta este sa fiu inconjurata de dragostea de care sunt atat de dependenta…vreau sa fiu sufocata de ea….as vrea sa schimb lumea si ma simt ca o furnica atunci cand vad ca nu pot sa fac asta…si simt,simt,simt…se apropie ziua mea…stiu,cris,tu ai zice acum ca toate defectele mele sunt din cauza zodiei…:)))…da,da..asa-s berbecii…ete asa-s si eu!cica implinesc 19 ani!:))…si mai sunt doar 4 zile…sunt mare de acum!:))…pe dreaq…vreau atat de multe,le vreau pe toate odata,le vreau ACUM!poate ca asta e cauza tuturor dezamagirilor si suferintelor mele…vreau sa traiesc,sa simt cat mai multe,vreau sa stiu ca n-am trecut prin viata ca si cum n-a fost….mi se par atat de stupide insa trairile mele din trecut….nu mi-e rusine cu ele,insa ceea ce parea atunci atat de tragic,acum e amuzant…amuzant e cand ma fastaceam in fata lui,cand am marturisit ce simt,cand incercam sa arat ca “puradoaica”are personalitate,cand imi faceam griji ca sunt prea “plina” si sufeream din cauza asta…bine,sentimentul asta n-a disparut in totalitate…dar oare e cineva multumit 100% de propria-i persoana?eu sunt eu si inca invat sa ma accept asa cum sunt…

te-am vazut astazi distrusa,cu sufletul facut bucati…de mi-ar sta in putere,ti-as pune mana parinteste pe frunte si as sterge toata durerea imensa pe care o simti…poate ca nu te inteleg…poate ca nu sunt in stare sa o fac…de-as sti numai cum sa ma exprim,de-as putea numai sa o fac…vezi in mine ce altii nu vad…imi vezi sufletul…si fara persoane ca tine as fi un nimic…de-as putea,m-as transforma in baiat si am fi fericiti impreuna,fara sa ne dezamagim vreodata,doar tu si eu…de-as putea,i-as impusca pe toti cei care te ranesc…de-as putea,te-as face fericita,pt ca meriti…mi-as sprijini capul meu pe umarul tau si tu ai face la fel in momentele in care ne-am simti la pamant…numai de-am putea trai departe de tot ce ne raneste…numai….ma simt neputincioasa vazand ca nu te pot ajuta acum…ma simt neputincioasa vazand ca nu pot aduce nicio pata de culoare in viata ta si ca nu te pot face sa vezi cele cateva lucruri frumoase de pe lumea asta si ca nu te pot scoate din amortire..cateodata e asa de greu sa ma ridic eu la lumina,nu pot sa ii scot si pe altii…sunt atat de aproape de tine si totusi atat de departe…imi amintesc cum plangeam acum cativa ani crezand ca doar ma folosesti sau cand imi dadeai scrisorele in care iti lasai sufletul dezgolit in fata mea…nu stiu daca am facut ceva pentru tine,imi place sa cred ca am totusi un loc in inima ta si ca nu iti sunt indiferenta…as fi vrut parca sa fiu mereu pe primul loc in topul prietenilor tai…suna a egoism,da…ne vine greu sa credem in Dumnezeu?atunci hai sa credem in puterea aia care ii face pe oameni mai buni cateodata,care face sa se nasca un prunc,care ma leaga acum de tine…nu-mi trebuie “cunostinte”…la ce bun?imi ajung cele de acum,asa cum imi ajung si prietenii de acum…n-am nevoie de nimeni,decat de tine si alte cateva persoane…e mai mult decat suficient…imi pare rau ca n-am putut sa iti zic toate astea,iti scriu insa tie,legatura mea bolnavicioasa si hai sa asteptam trecerea timpului care se spune ca vindeca orice rana…stiu ca de fapt,cicatricile raman si sangereaza din cand in cand,dar hai totusi sa speram ca totul va fi bine…caci fara speranta vezi si tu ca nu suntem nimic…