Arhiva pentruaprilie 1, 2008

intrebarea zilei

{ aprilie 1, 2008 @ 8:40 pm } · { intrebarea zilei }
{ } · { Scrieti un comentariu }

4.De ce ne place sa ne sarbatorim ziua de nastere?Sa fie pt ca ne bucuram ca am mai supravietuit un an?

amintirea ei….

{ aprilie 1, 2008 @ 7:04 pm } · { regrete,iluzii,sperante }
{ } · { Comentarii (1) }

Ai fi implinit 78 de ani astazi…Imi amintesc de tine si de mainile tale…imi amintesc de momentul in care am primit acel blestemat telefon si cand sufletul a inghetat in mine pentru a 2 a oara….ai insemnat atat pentru mine si inca mai insemni…viata mea se va intoarce mereu in trecut datorita voua…existenta voastra a marcat-o decisiv pe a mea si ce sunt astazi va datorez si voua….1 aprilie…era o zi frumoasa petrecuta in familie,era ziua ta!sunt aproape 3 ani de cand nu te mai am…m invinuiesc cateodata ca am supravietuit pierderii tale…poate ar fi fost mai bine sa mor odata cu tine…ranile s-au cicatrizat,dar mai sangereaza din cand in cand..nu credeam sa zic asta vreodata,dar da…e adevarat ca timpul vindeca…nu in totalitate,dar vindeca….ascult Valtul Rozelor…Tudor Gheorghe…mai tii minte cum ne inveselea pe amandoua?Nici acum nu reusesc sa imi dau seama cum s-a intamplat totul…priveam pierderea ta ca un lucru posibil si in acelasi timp indepartat…prea indepartat ca sa ma fi putut gandi la el ca la ceva palpabil….n-am stiut niciodata cum o sa reactionez cand o sa te vad fara suflare….si totusi s-a intamplat si parca priveam cu ochii unei straine la trupul tau….de parca un scurtcircuit ar fi avut loc in creierul asta tampit al meu…acum,raman doar poze si amintiri si parca am fi fost noi 3 dintotdeauna…numai ca ce ati facut in timpul vietii inca se mai resimte….ati lasat urme adanci ale trecerii voastre prin aceasta lume…m–ai iubit,m-ai adorat,m-ai idolatrizat…eu,copil nedemn de asemenea sentimente…e ceva vreme de cand n-am mai simtit nimic….nici durere,nici bucurie…fericirea adevarata am cunoscut-o doar in prezenta voastra…imi pare atat de rau ca ti-am uitat vocea….imi pare atat de rau ca n-am putut opri timpul….imi pare atat de rau ca nu v-am spus ca va iubesc…de ce ai crezut atat in mine?de ce nici macar eu nu pot sa cred cu atata tarie in mine?de ce ma simt in momentul asta captiva in propriul meu corp?carne si oase inutile ce sunteti!nu-mi folositi la nimic!ma tineti doar prizoniera…ea e libera acum…pe unde e…si doar in vis mai am parte de ea,scurte momente de amagire…trezirea e dureroasa….aprind o lumanare…sper sa iti lumineze calea,sa lase sufletul tau sa fie liber…al meu nu e…lacrimile tale varsate atunci cand iti vorbeam si tu erai in  coma ma fac sa cred ca ma auzeai atat de bine…stiai ca ma lasi in lumea asta si tu pleci undeva departe…oare ti-ai imaginat vreodata momentul plecarii tale?oare te gandeai ca ne vom desparti atat de brusc si de oribil?un gust amar inca simt in gura…sunt condamnata sa imi duc viata mai departe fara tine in ea…ce pedeapsa cumplita!da…mi-e dor de tine…in comparatie cu dragostea mea pentru voi,toate sentimentele mele par minuscule…par nedemne pentru inima mea…nu mai scriu…las si pentru altadata…puterile ma lasa si nu vreau sa plang….