Arhiva pentruaprilie, 2008

nu simt nimic…

cat de deprimant suna…”nu simt nimic”….adevarul doare…nu simt nimic,nu astept nimic,nu vreau nimic,n-am chef de nimic….si in aceste “nimicuri” ma pierd…sper ca te vei simti candva vinovat ca ai distrus ceva mai presus de toate lucrurile frumoase din lumea asta…ce simteam s-a transformat in ura si astazi pot sa afirm ca e indiferenta…am scapat de o fantasma ce ma bantuia de prea mult timp…azi n-am avut chef sa ies din casa…am stat in pat…am privit din cand in cand pe geam,in speranta ca o sa ploua…am dat de un site dragut si am devenit membru al unui forum…sunt numai fete care fac schimb de experienta…toate par fericite in comparatie cu mine…dar poate ca va rasarii soarele si pe strada mea…n-am chef de invatat,n-am chef decat sa ma pierd in mine…toti imi spun: ai rabdare,il vei gasi pe cel care e menit tie,atunci cand te astepti mai putin…dar daca eu mor maine?voi avea regretul ca n-am cunoscut dragostea…este ultimul meu post despre lucrul asta…in inchid cu cheita la mine in suflet…m-am gandit de prea multe ori la asta si deja am obosit…de maine imi fac alte griji,alte iluzii,alte vise…inchei aici,din lipsa de cuvinte si din prea multe lacrimi care vor sa curga,dar n-am de gand sa le las….

suntem doar noi

te simt…te simt atat de intens incat mi-e frica sa nu erup asemenea unui vulcan…tu razi si nu ma crezi…eu iti mangai pielea si o lacrima curge pe obrazul stang….lasa-ti capul pe umarul meu si hai sa privim amandoi la stelele cazatoare…ti-ai pus o dorinta?eu nu…sau poate ca da…nu-ti pot spune de frica sa nu mi se mai implineasca….nici nu te cunosc dar te iubesc deja….si un val de caldura imi invadeaza celula cu celula din corpul asta asa de inutil cateodata…acum insa el ma ajuta sa imi dau seama ca te iubesc…inima o ia razna si din cand in cand se simte ca si cum ar trage cineva cu un glont in ea…mainile tremura…nu mai am control asupra corpului meu…un prim impuls ar fi sa te sarut…dar nu indraznesc…in schimb tu te apropii indraznet si prin buzele noastre devenim un singur suflet…ma privesti apoi in ochi…calatoresti pana in cel mai adanc gand al meu si mi-e teama caci desi sunt imbracata,ma simt dezgolita…raman fara de secrete in fata ta si tremur…simt ca traiesc cu adevarat acum…am cautat atata timp trairile astea….am fost inconjurata de oameni si m-am simtit singura,neinteleasa…nu mai cred in ei…am avut parte numai de dezamagiri…am ajuns sa ma feresc de ei…dar de tine nu mi-e teama,chiar de-as sti ca vei scurge din mine si ultima picatura de viata…..tresalt…imi dau seama ca nimic din ce am scris nu e adevarat..imi dau seama ca vreau sa traiesc cat mai multe lucruri deodata si intr-un timp cat mai scurt…dar ma poti invinovati daca nu stiu cand se va termina viata mea?raman tot pierduta si tot fara tine…pana cand ne vom intalni,te astept cuminte,”Andrei”….te mai strig din cand in cand in tacerea surda si cand ma trezesc din nou pe marea fara de furtuna a sufletului meu I wish I could cry…

replici de agatat

Mi se intampla cateodata sa fiu abordata de tipi de pe un site unde mi-am facut si eu profil…am  pus cateva poze….insa ce mi se pare interesant este ca 99% din baieti au aceleasi replici cu care vor,teoretic,sa impresioneze o fata…atat pe internet,cat si in viata reala,se intampla acelasi lucru…o discutie incepe mai mereu cu..”buna draga/papusa/iubita”…pfff,la dreaq!nu-s papusa si nici macar iubita ta,thanks God!urmeaza apoi ceva de genu’…”ti-a fost dor de  mine?/ma mai iubesti?”….mai baiete,imi pare rau pt tine daca nu mai atata poti sa dai din tine si ca esti atat de superficial….”vaai!si faci chestia X fara mine?”…pfff…ce tragedie….crede-ma,mi-e mai bine fara ratati in viata mea…m-am saturat de cei care vad in fete numai o posibila partida de sex…incercati in zadar sa va bagati in seama…aveti grija,deveniti penibili!…m-am saturat de asa-zisul flirt!la naiba!numai replici de nimic,numai cuvinte in vant si nimic concret…parca am inceput sa stiu ce fraza va urma din partea interlocutorului si cand vad ca am dreptate,mi se face scarba…caut ceva mai mult de atat,pt ca eu cred cu tarie ca merit ceva mai bun de atat…dau un search pe google…”replici de agatat”…din curiozitate,vreau sa vad niste oameni inteligenti ce zic…pff..la naiba…astia te pun sa incerci niste lucruri mai penibile decat fac majoritatea baietilor care isi asculta pur si simplu instinctele si fara sa vrea ajung sa fie parte din “masa de ratati”…cel mai simplu ar fi sa isi asculte ratiunea si sa invete faptul ca o fata ca lumea nu se ia cu zaharelu’…poate doar cele slabe de inger…mi-e greu sa cred ca o fata cu capu’ pe umeri ar accepta sa fie tratata ca o marioneta….

complexele mele,complexele altora

nu pot sa inteleg de ce refuzam cu totii sa privim dincolo de aparente…suntem atat de preocupati de felul in care aratam…suferim enorm cand nu suntem catalogati drept “perfecti”…perfectiunea mi se pare o notiune relativa…poti spune despre mine ca nu sunt perfecta?sau despre orice alt om pe care il vezi?de ce?ce este atat de “imperfect” la el?simetria inseamna perfectiune?o talie de viespe?…oare modelele pe care le alegem ca sa le urmam sunt cele care trebuie intr-adevar urmate?…ajungem sa ne autocriticam mai rau decat ar face-o altii…ajungem sa nu ne mai acceptam asa cum suntem si suferim…cuvintele altora dor…asta am simtit-o pe pielea mea…si chiar cu varf si indesat…but I’ve grown up…si totusi,inca invat sa ma accept asa cum sunt…oare de ce e asa de greu sa te accepti pe tine insuti?devenim atat de preocupati de lucruri care nici macar nu conteaza…si asta e tragic…vad titluri prin reviste…”din ce in ce mai multe fete sufera de anorexie”…oare cine ar putea sa le ajute pe fetele alea?sa le trezeasca la realitate?de ce sa te vezi grasa fara incetare?de ce sa nu te accepti daca esti grasa?cei din jur oricum iti vor gasi un defect de care sa se ia.esti prea slab?”hahaa,scobitoarea!”.esti prea gras?”hahhaa,moby dick!!”.nu stiu daca chiar scapa cineva de critici…fie ca ai nasul mai mare,urechile mai mici,degetele mai scurte…dar dupa ce tipar ne luam atunci cand afirmam ceva despre cel de langa noi?oricum am fi,va exista cineva care va spune ceva urat despre noi,asa ca,eu vreau pur si simplu sa traiesc,departe de complexele de care inca incerc sa ma desprind,departe de rautati,incercand sa fiu EU,sa arat ce pot,cine sunt si cat valorez….da…poate am niste kg in plus,fata cam rotunda,degetele de la mana cam scurte si grosute,picioarele cam plinute!so fuck it!astazi,astazi nu-mi pasa!si daca cineva va mai avea vreodata ceva de comentat,here I am!let’s see who’s better!

anorexia

In Sfanta si Marea Vineri a Patimilor

Nu mai mersesem de multi ani la Prohod…inca de pe cand faceam Pastele la tara…farmecul sarbatorilor nu-l mai pot simti…cele din copilaria mea erau cu mult mai frumoase…acelea erau sarbatori cu adevarat…simteam ca intr-adevar e ceva diferit…astazi am fost la slujba,in incercarea de a reinvia sentimente de altadata…si am reusit..am intrat sfioasa in biserica…nu-i prea multa lume…in centru,masa plina cu flori si cu Biblia cu coperta de argint…in cateva minute incepe slujba…cantecul preotilor rasuna in incapere…ma asez cuminte cu cartea in mana si incepem si noi sa cantam…versurile parca se inalta catre cer,ca o rugaciune…e ceva atat de sfant si de sublim in ceea ce rasuna acum in urechile mele..cu capul plecat,umili in fata Celui care ne-a adus pe toti in seara asta,cantam…desi nu avem cine stie ce voci,pare ca niciun tenor al lumii n-ar putea canta mai bine decat noi…o facem din inima…o fac din toti rarunchii mei…ma linisteste atmosfera asta…e acel ceva,atat de cald,de bland…o mama cu 5 copii sta langa mine…fiecare fetita are in mana cartea cu versuri,baietelul tine aprinsa o lumanare..sunt atat de cuminti toti si fetele lor exprima atata puritate sufleteasca…primesc pernite sa stea jos,caci deja ii dor piciorusele si tuturor le e drag de ei….in loc sa se aseze in fundulet,se asaza in genunchi!toti 5!fetitele au chiar si batice pe cap…eu n-am pus…si suntem multe fete,femei care n-avem…dar fetitele astea de cativa anisori au…si le poarta cu atata seriozitate…o batranica sta intr-un colt…asculta..are si ea seninatate in privire…dar e o altfel de seninatate decat cea a copiilor…seamana mai mult a resemnare….ma uit din nou in carte,continuu sa cant..lumanarile creeaza o lumina difuza…imi place…as putea sta la nesfarsit aici,cantand…numai de nu m-ar durea atat de tare spatele!asta mi se pare cam aiurea…slujbele la ortodocsi sunt cam lungi si macar de-am avea si noi bancute ca la catolici…mi s-a reprosat ca nu cred…da…e greu sa crezi…ma lupt zilnic cu asta….incerc sa cred,vreau!si totusi,ca multi altii,neglijez latura spirituala a vietii mele…poate ca ar trebui sa merg la biserica doar ca sa simt mai des aceasta caldura care imi invadeaza sufletul…si astazi,astazi ma gandesc din nou…existi sau nu?si ce esti Tu de fapt?

eu si o umbrela

ploua…sunetul picaturilor de ploaie pe umbrela mea parca e o melodie…n-as mai intra in casa…m-as plimba fara tinta….doar eu,fara casti in ureche de data asta…parca si orasul e mai tacut..imi place sa ii ascult linistea de azi…vremea asta parca e numai si numai pentru mine…nu-mi pasa ca m-am udat la picioare,ca un sofer idiot m-a stropit…nu-s nici trista,nici melancolica.totusi,savurez din plin primavara asta ploioasa…astazi e prima mea zi de cura sentimentala…desi mi-e foame,incerc sa nu ma gandesc la asta…si asa cum zicea cris,masa cu bunatati va fi gata atunci cand ma voi astepta mai putin…bine…astept…

27.04.2008

In ce fel mai poate fi credinta de ajutor unui credincios dezamagit si de Dumnezeu,si de Diavol?

(Cioran)

stropi de ploaie…

ploaia de azi cred ca a fost mai mult decat binevenita…aveam nevoie de ea…parca odata cu dezlantuirea vantului,a tunetelor m-am eliberat si eu…miroase a…da!a asfalt umed….pfoaii…nu ma satur sa trag aer adanc in piept si iar,iar…miroase a iarba…si mai trag o data aer in piept…miroase a scoarta de copac….incep sa cant in masina si sa dau din maini…mi-e bine…in loc sa imi provoace tristete,mi-a dat energie ploaia asta…si ma uit in oglinda de la masina…zambesc…ma uit la mama si zambesc din nou…nu-mi pasa ca mergem de fapt la policlinica…imi place acolo…pacat ca nu miroase cum ar trebui…imi place atmosfera din locul ala…mi-ar placea sa ii pot insoti pe cei care lucreaza in ambulanta…cred ca e tare palpitant….numai de-as reusi cu brio la facultate…astazi,lipsesc ganduri,sentimente…totul e confuz,amestec de culori si prea multe nuante…

My Bucket List

-as vizita Franta si Egiptul

-as manca numai dulciuri toata ziua

-as saruta cate 5 baieti draguti pe zi

-mi-as face piercing

-m-as vopsi verde,apoi m-as tunde 0

-m-as muta intr-o casuta langa un lac

-as dormi vara in hamac

-i-as tine pe ai mei cu mine

-as spune tuturor ce simt pt ei

-as lasa o scrisoare de adio in care i-as ruga sa invete sa aprecieze viata pe care o au

-m-as bucura mult mai mult de soare,flori,copaci,iarba

-as rade zi si noapte,din toata inima

-as dansa si as canta muuuuulltttt

-as desena

-as sta intinsa pe iarba si n-as face nimic,m-as holba la formele norilor

« Previous entries