LiFe ThRoUgH mY eYeS

In copilarie,am fost invatata ca acel Doamne Doamne e mare si atotputernic si el are grija de toate…si nu trebuia sa mint,sa fur,sa injur pentru ca acelasi Dumnezeu avea sa ma pedepseasca..Nu m-am indoit niciodata de existenta lui…Imi aduc si acum aminte cum a fost prima spovedanie…ce emotii!…nu m-am indoit de existenta Lui pana la varsta de 15 ani cand v-am pierdut pe amandoi si am suferit cumplit….oare cat inseamna bobul ala de mustar despre care se vorbeste?N-am fost in stare sa am atata credinta incat sa va salvez?M-am rugat in genunchi si cu ochii in lacrimi si n-am reusit sa fac ceva pentru voi…ati plecat si acum parca nici n-ati fost…mi-ai spus in vis ca trebuie sa pleci…of…trebuie…plecarea ta si suferinta mea m-au facut sa ma indoiesc de marele Dumnezeu….de ce ne lasa el sa suferim atat?oare nu cumva nu ne iubeste asa cum se afirma in toate cartile?astazi am fost la biserica,in ciuda tuturor zilelor in care am negat existenta Ta….inainte sa intru in biserica,intotdeauna imi bate inima mai tare,de parca o entitate colosala e gazduita acolo si are putere asupra mea…apoi o liniste ce nu poate fi descrisa in cuvinte imi invadeaza sufletul….e ca si cum el pluteste ca o barca pe o mare calma,fara valuri….cred ca e singurul loc unde simt ca as putea muri…ma uit la fetele oamenilor…cu capul plecat,o batrana ingana o rugaciune…altele s-au dat deja la barfa…slujbele ar trebui sa fie mai scurte…lumea se plictiseste si mai sta si in picioare.ciudat,dar vad numai oameni trecuti de 60 de ani…cativa tineri rataciti…cum de ne gasim timp sa mergem la discoteca,sa petrecem,dar nu avem timp sa ne cautam linistea si sufletul apropiindu-ne macar de o biserica?Dumnezeu reuseste sa ne faca umili,sa vrem sa fim mai buni…dar tot din egoism respectam regulile crestine….nu pt ca ne pasa de cel de langa noi,ci pentru ca vrem ca sufletul NOSTRU sa fie cel salvat din chinurile Iadului….ma uit la icoane,raman fixata pe una cu Iisus…pe fundal se aude un cantec bisericesc…ma inalt la cer o data cu el…imi umple sufletul de speranta si bucurie…si astazi cred ca daca nu exista Dumnezeu,cel putin exista ceva frumos,mai presus de noi,ceva bland,cald si care insumeaza toate lucrurile bune din lumea asta ce apropie oamenii intre ei….