Arhiva pentrumartie 28, 2008

pt ea….

Picura,tot picura din cer cu stropi 

marunti si reci…

Unde e ploaia calda si blanda de vara?

Parca soarele a plecat,s-a dus pe veci,

Dar a lasat in urma,pe frunze,culoare…

A amortit deja sufletul meu si tace

Se teme de iarna care se apropie

Se teme ca tot ce-i ramane a face

E sa se piarda in sine si sa nu mai fie…

Dependenta de soare,de lumina lui alba

E drogul meu zilnic ce-l iau fara preget

As fi vrut sa raman tot asa,calma..

Dar destinul nedrept ma scoate din cuget.

Zgomot surd se-aude-n visare

Orizontul rosu se intuneca

Eu inca mai aud a ta chemare

 Dar sufletul tau se ridica

Culorile ma ametesc in jocurile lor nebune

Si totul e in mintea mea anesteziata:

Si haosul, ordinea,pacatul de carbune.

Si-am devenit din copilita,fata.

Imi lipsesti,fara aer raman cateodata.

Si leac n-am caci chinul e vesnic

Incerc sa dau de tine,dar ma trezesc dezorientata

Si tot ce-mi trece prin minte e-un gand satanic.

As face un pact,la tine s-ajung.

Sau as muri,cu riscul de-a nu sti

Daca m-ar astepta visul sau chinul indelung.

Eu simt atat de multe si atatea de putine.

                  Imi lipsesti…..

Am fost,sunt si voi fi

Am fost,sunt si voi fi un suflet

Te strig fara zgomot,te strig fara rost.

Am vrut doar sa te simt in gandu-mi anost.

Acum e liniste din nou,nici cantece,nici vuiet…

E ca o pluta ce ma duce-n larg

O oaza de racoare,un vis in Eden,

O speranta ce-apare la capat de tunel,

O sansa de-a vedea marea dincolo de catarg.

E-ncatusat trupul,e liber sufletul,

Caci nimeni si nimic nu-l poate tine prizonier

Si zboara mai iute decat gandul,

E strasnic,iscusit corabier…

ciorne…

O caldura blanda invadeaza sufletul.

Ciudat,dar lipsita de egoism sunt acum,

Sau poate ca dorinta de-a te avea cu totul,

Ma face egoista,sa-mi fac lumea scrum,

Pe tine sa te simt…Dar ce e oare asta?

Obsesie sau ceva mai presus?

Un sentiment mai nobil sau unul mai ascuns?

ciorne…

Sunt oare cu adevarat om?

Ma indoiesc,deci cuget

Dar gandurile mele de-a valma si far’ de preget

Plutesc in mintea mea de neom.

Intrebari ce nu-si au locul

Intrebari fara raspuns

Pastrez sufletul demult ascuns

Si refuz sa ii fac societatii jocul…..

ciorne…

Existenta asta-i atat de absurda

Nu reusesc sa-i gasesc rost

Si sufletul incatusat nu mai zburda

Si din furnica,sufletul devine colos..

Te zbati,tot cauti.Ce-i bine,ce-i rau…

Dar nu cumva tu oare decizi si nu un Dumnezeu?

pt ea…

Am jurat ca o sa ma inchid in mine

Am plecat adanc privirea

Astept fara incetare zilele calde si senine

Dar ramane tragic si bizar,amintirea…

Iar la tine ma gandesc si mi-e frig,

Corpu-mi tremura agonic

Si doar in somn acum te mai strig.

In mana destinului am ramas…

         Un nimic…

Lipsita de vlaga si de simtiri

Plutesc parca pe o bucata de aer

Lipseste si-un zvacnet si sunt doar invaluiri

Ale unei existente reci ca un giuvaer.

pt ea,intotdeauna pt ea…

Sa graiesti nu poti,in vis cand mai apari,

Iti simt prezenta calda,dar tu in zori dispari.

Esti ca o adiere de extrema fericire

Un strop,un rest,un pic de nemurire…

Dar dimineata vine,realitatea-i crunta…

Ai fost…Dar unde esti?

Tu stai,doar ma privesti.

Eu nu te pot privi,caci zici:

       “Taci si infrunta!”

Pentru cea care a fost….mamaie….

Si uita-mi sufletul in vid

Ca aer deloc sa nu mai am

Arunca-l,caci e asa de livid

Incat ma sperie,e totul un amalgam.

Sunt pierduta si nu ma regasesc

Sunt distrusa si nu pot,nu reusesc

Sa am un gand care sa zboare,

Sa ma inalt,sa plutesc aproape de soare…

Ma tot gandesc la tine,

Si nu pot sa uit,ca tu ai fost…

Ai fost…Dar unde esti?

Pe unde plangi si tu,pe unde ratacesti?

Si glasu-ti l-am uitat si nu mai am ce face

Si pielea nu-ti mai simt,mirosul tau nu-mi place…

Imi era drag,acolo sa te stiu

Dar acum e mirosul mortii,nimic nu mai e viu…

      In tine-i amintirea…. 

love stories vs true life

1znqsmg.jpg

Cred ca incep sa urasc acele povesti siropoase de dragoste care altadata ma faceau sa visez….oare pentru ce sunt facute filmele astea de dragoste?nu cumva ca si ratusca cea urata sa inceapa sa creada ca printul ei pe cal alb o asteapta undeva?si pana la urma sa se trezeasca la cruda realitate in care nimeni nu se uita nici macar cu coada ochiului la ea?sa fie chiar asa?doar pure amageli?sa nu fim in stare ca in viata de zi cu zi sa ne creem povesti de iubire macar aproape la fel de perfecte?incep sa urasc filmele de dragoste pentru ca odata ce se termina cele 2 ore de vizionare ma trezesc la ceea ce numim,crunta realitate….o realitate in care iubirile vin si pleaca,nu se apropie nicidecum de perfectiune,de pasiune,de tot ceea ce iti este sugerat intr-un film….am vazut azi un film….”Serendipity”…ma indeamna sa cred in puterea destinului…pfooaii,hai ca o fac si pe asta…mesaj catre printu’ meu pe cal alb….:cand o sa ne intalnim,o sa ninga cu fluturi,o sa miroasa a primavara si o sa ne lasam in voia sortii….suna mai degraba a poveste stiintifico-fantastica…dar oare nu cumva cateodata viata chiar bate filmul?sunt tare curioasa ce se va intampla cu mine pe viitor…ceea ce stiu insa cu siguranta este ca…eu raman ce-am fost,o visatoare….cu un usor gust amar al dezamagirii,dar cred ca totusi raman o visatoare….

Beautiful- Christina Aguilera

« Previous entries