LiFe ThRoUgH mY eYeS

De ceva vreme tot caut ceea ce lipseste atat de acut in viata mea si ma face atat de melancolica…as vrea sa ploua,sa ploua zilnic daca s-ar putea…picaturile de apa ce ar cadea si mirosul de asfalt ud m-ar inviora putin….cred ca e primul an in care simt ca primavara asta nu-mi aduce nimic bun…privesc atat de indiferenta la pomii infloriti care altadata ma faceau sa zambesc,ma uit la verdeata,la magnoliile care imi plac atat de mult…caut atat de multe si atat de putine…imi doresc o multime de lucruri si incep sa sufar cand vad ca nu le pot obtine….da crisule,”facem shushu pe toateeee”….macar de-am putea sa nu ne mai consumam atat si sa luam lucrurile ca atare…intotdeauna mi-am dorit sa fiu mai putin cerebrala…n-am reusit niciodata….se apropie ziua mea….de cateva luni ma gandesc sa plec undeva departe,chiar daca e numai pentru o zi…n-am cu cine si nici cu ce….oare sa stau singura undeva?fara sa stiu de nimeni si de nimic?sunt suficient de puternica sa fac asta?….am nevoie de tine crisule in momentele astea in care ma simt atat de vulnerabila si nimeni pare ca nu stie…sa nu ma lasi singura…si cum trebuie sa ne incurajam una pe alta de data asta,hai sus pana la nori!