vorbim atat despre Dumnezeu…nu te-ai indoit niciodata de existenta Lui?eu da….nu credeam ca voi spune asta vreodata,dar da…m-am indoit…si in natura fiintei mele inca mai fac asta cateodata…
poti spune ca sunt…necredincioasa?pacatoasa?ei bine,nici eu nu stiu cum sunt….
ce poti spune unei mame cand isi pierde copilul,ce poti spune unui om care isi traieste viata intreaga intr-un carucior cu rotile?ca acel mare Dumnezeu il pune la incercare?Cu ce scop?
Dumnezeu pedepseste,desi ne indeamna sa intoarcem si celalalt obraz….vorbeste despre iertare,bunatate si totusi ajungem in iad….viata ne da niste palme care uneori ne lasa la pamant,cu fata adanc infipta in mocirla…atata suferinta si nu-i vad sensul….atata nedreptate….oare cum ii alege acest Dumnezeu pe aceia care sa ii puna la cele mai grele incercari?De ce sunt eu un om normal si altii se nasc handicapati?De ce am eu un acoperis deasupra capului si altii cersesc prin metrouri….nu ma simt mai buna ca ei,nu sunt superioara lor….si totusi,sunt in viata,cand altii isi dau ultima suflare…si daca maine mor…am facut oare tot ce trebuia facut?nu chiar….ma bazez ca toti ceilalti ca o sa mai traiesc ceva ani de acum incolo…si pierd din vedere atatea lucruri importante si regret….