mi-am amintit de tine….moldoveanul de la masa alaturata…erai la mare cu gasca…te-am vazut si mi-ai atras atentia din prima clipa….nu erai o frumusete,dar imi placea privirea ta…erai un baiat atat de simplu si pentru mine ai ramas baiatul care bea Orangina…:))….mi-ar fi placut sa ne cunoastem…
Esti propriul stapan al vietii tale…deci nu cauta scuze pentru tot ce ti se intampla rau…ai curajul sa mergi mai departe si tine capul sus indiferent de circumstante…acum imi vin in minte versurile de la vama veche…”niciodata,sa nu uiti de inima ta”….ei bine,acela care reuseste sa isi asculte inima,acela va fi fericit…cand totul pare fara de iesire,cand esti jos,gandeste-te ca ce nu te omoara te face mai puternic…si construieste treptat, din tine,un om adevarat,de valoare…lupta pentru ceea ce vrei,agata-te si cu dintii ca sa obtii acel lucru si inchide ochii si nu lua in seama ce zic ceilalti,caci vor incerca sa iti puna multe piedici…
| Cu leganari abia simtite si ritmice, încet-încet, Pe pajistea din fata casei, caisii, zarzarii si prunii, Învesmîntati în haine albe se clatina în fata lunii, Stînd gata parca sa înceapa un pas usor de menuet. Se cata ram cu ram, se-nchina, si-n urma iarasi vin la loc, Ce e de spuma, sus pe ramuri, se face jos de catifea, Pe gura scorburilor vîntul plecat a desteptat un cînt, Ghirlanzi de flori îi leaga-n treacat si-un arc sub fiecare ram Asa-s în clipa asta toate, dar mîine albii cavaleri, |
Tot mai des aud din partea romanilor,replici de genu:”normal ca suntem hoti,doar suntem romani”,”coruptia e in floare,doar traim in Romania”.Suntem cu totii scarbiti numai de ceilalti,cei de langa noi,dar niciodata de noi.E mult mai usor sa dam vina pe altii,in loc sa cautam care este motivul adevarat pentru care viata noastra de cetatean al Romaniei se apropie de un esec…Am pierdut mult datorita comunismului si nu afirm ca suntem o tara bogata si dezvoltata…dar atata vreme cat si in celelalte tari exista coruptie,prostie,hotie,mi se pare ca ar trebui sa o lasam cu totii mai moale cand zicem despre poporul nostru “drag” atatea lucruri negative….mi se pare ca acestea tin de specia umana si nu neaparat de un popor….sa fie in gena noastra?sa fie datorita mediului in care crestem?poate….dar tinand cont ca suntem aproximativ 21 de milioane de cetateni ai Romaniei,nu vad de ce tot incercam sa ne scuzam “lipsurile” prin replici care mi se par nefondate….eu una,n-as putea sa plec din tara.Sunt prea legata de pamantul meu natal…Da,imi place tara mea asa cum e:murdara,urata,corupta si in care totul se intampla pe dos….Vrem schimbare?Nu facem nimic…Avem impresia ca numai noi avem saracie…Oameni buni,in America stau oamenii si in cutii de carton…America,”tara tuturor posibilitatilor”,mie personal mi se pare cea mai urata regiune posibila si nu m-as duce nici pe gratis acolo….Or fi mai multi oameni culti in Franta,s-o lupta mai bine cu coruptia in Anglia…da!dar nu suntem ultimii oameni de pe lumea asta si atatea vaicareli deja nu-si au rostu’….si ne tot vaitam,ne tot vaitam,de parca asta ar fi solutia tuturor problemelor noastre…Avem oameni de cultura,avem oameni destepti in NASA,peisaje splendide…avem un suflet cald si primitor…hai sa vedem si partile bune!!!
In copilarie,am fost invatata ca acel Doamne Doamne e mare si atotputernic si el are grija de toate…si nu trebuia sa mint,sa fur,sa injur pentru ca acelasi Dumnezeu avea sa ma pedepseasca..Nu m-am indoit niciodata de existenta lui…Imi aduc si acum aminte cum a fost prima spovedanie…ce emotii!…nu m-am indoit de existenta Lui pana la varsta de 15 ani cand v-am pierdut pe amandoi si am suferit cumplit….oare cat inseamna bobul ala de mustar despre care se vorbeste?N-am fost in stare sa am atata credinta incat sa va salvez?M-am rugat in genunchi si cu ochii in lacrimi si n-am reusit sa fac ceva pentru voi…ati plecat si acum parca nici n-ati fost…mi-ai spus in vis ca trebuie sa pleci…of…trebuie…plecarea ta si suferinta mea m-au facut sa ma indoiesc de marele Dumnezeu….de ce ne lasa el sa suferim atat?oare nu cumva nu ne iubeste asa cum se afirma in toate cartile?astazi am fost la biserica,in ciuda tuturor zilelor in care am negat existenta Ta….inainte sa intru in biserica,intotdeauna imi bate inima mai tare,de parca o entitate colosala e gazduita acolo si are putere asupra mea…apoi o liniste ce nu poate fi descrisa in cuvinte imi invadeaza sufletul….e ca si cum el pluteste ca o barca pe o mare calma,fara valuri….cred ca e singurul loc unde simt ca as putea muri…ma uit la fetele oamenilor…cu capul plecat,o batrana ingana o rugaciune…altele s-au dat deja la barfa…slujbele ar trebui sa fie mai scurte…lumea se plictiseste si mai sta si in picioare.ciudat,dar vad numai oameni trecuti de 60 de ani…cativa tineri rataciti…cum de ne gasim timp sa mergem la discoteca,sa petrecem,dar nu avem timp sa ne cautam linistea si sufletul apropiindu-ne macar de o biserica?Dumnezeu reuseste sa ne faca umili,sa vrem sa fim mai buni…dar tot din egoism respectam regulile crestine….nu pt ca ne pasa de cel de langa noi,ci pentru ca vrem ca sufletul NOSTRU sa fie cel salvat din chinurile Iadului….ma uit la icoane,raman fixata pe una cu Iisus…pe fundal se aude un cantec bisericesc…ma inalt la cer o data cu el…imi umple sufletul de speranta si bucurie…si astazi cred ca daca nu exista Dumnezeu,cel putin exista ceva frumos,mai presus de noi,ceva bland,cald si care insumeaza toate lucrurile bune din lumea asta ce apropie oamenii intre ei….
