Nu e cum ai spus!

Nu e cum ai spus!Cu iz de levantica si cu lumina calda trecandu-si degetele prin parul meu.Mi-e teama de-o inima in mii de cioburi.N-o mai pot face la fel cum era.Unde e curajul de altadata?Unde-i energia,unde mi-e tineretea?Fiecare ora ticaie de 360 de ori, fiecare asteptare dureaza un minut.Fiecare gand se duce.De m-as naste din nou, as trai altfel?Nu e scanteie, rar se mai vede frumosul.Mi se intrezaresc doar neguri, mi se amesteca toate culorile.N-am decat griuri murdare.Si eu ce fac cu curcubeul meu?Am obosit.Cautarea, nesiguranta, durerea, ma obosesc.Le-am zis sa ma lase in pace.Nu vor.Si-atunci…A cui raman?Fiecare inspiratie dispare de teama.Asteptarea se transforma in picaturi si ploaia n-o sa fie niciodata ninsoare.Gasesc,dar caut.Am minute,ganduri,asteptari,curcubeie.Am clipe inghetate.Cu un pas mai aproape.Cu unul mai departe de trecut.

Cred ca timpul ma va gasi.

I guess that’s how it goes.

A heart full of empty.Si cand o fi sa fie,in negura singuratatii, gasi-ma-voi?Caci ma tot caut,ma tot caut, in vechiul stil bacovian.Iubirea-i egoista si bolnava.Singuratatea e la fel.Regasesc vechi tristeti.

Cand dorul e prea mare si nu-ti ramane nimic,ci doar sa il porti mai departe,cand nu-ti plac oamenii,dar simti nevoia lor.Cand tu dezamagesti si ei te dezamagesc pe tine,ce-ti mai ramane?Te trezesti in mijlocul unei multimi,singur.Incerci sa-i privesti in ochi,dar cum ai putea sa faci asta,cand nimeni nu se uita la tine?

Unde esti tu oare, sa ma iubesti asa cum imi place mie, si in acelasi timp atat de natural?Sa curga toate de la sine, nimic sa nu doara, sa ne topim in acelasi trup si sa purcedem spre cerul lui Dali?Un gand de dedublare devine tentant.Fiinte limitate cum suntem insa, raman in trup, ca 2 fiinte.Nu intelegi?De-as putea macar eu sa ma pot intelege. Loveste si lasa a curge seva tineretii. E complicat cand totul apasa, sufoca, in loc sa elibereze.

p.s. si daca mor, eu unde ma duc?

1,2,3

Si trec minutele in sir….Afara, doar cantec de greieri si-un latrat in departare.Cald.Ma innebuneste caldura asta.Ma innebuneste tristetea ce-mi apasa pieptul cu greutatea catorva tone de plumb.Scormonesc in strafunduri si tot caut,caut.Dezarmanta cautarea asta fara niciun rezultat, ca si lipsa profunda de aer simtita pe parcursul orelor intregi.Sunt rani redeschise ce dor si doare.

Si trec prin ochii mintii mele cutremurate imagini  ale oamenilor ce au fost si nu mai sunt.1,2,3,4,5.Cati va mai duceti?Grabiti sunteti, desi am impresia ca de fapt sunteti impinsi de la spate sa plecati.Mi-E DOR! Si unde-ascund eu dorul asta ce-mi sfasie carnea si face sufletul farame de nemurire? L-as trimite departe, impreuna cu fiinta-mi inutila.Nimic bun nu se-aduna, nimic rau nu se risipeste.

Dar plumbul?Eu cu plumbul ce ma fac?Cum sa-l indepartez?L-as topi, l-as face lacrimi, ca simbol al ruperii din mine.Uite-le cum stau in gat si-mi fac si gatul dureros.Mai dureros ca golul ce-ncearca a fi umplut.

Dac-ai vedea prin mine tot,m-ai mai iubi?De fapt, de ce ma iubesti?Eu n-as iubi pe cineva ca mine.Esec in proiectare.Poate ca ar trebui sa fiu demolata.Esec in arhitectura.Caut si doare de fiecare data.Doare cand nimic nu-mi mai place si nu-mi vad rostul sirului vietii pe care-l tot innod si-l netezesc.Ce e dupa,”n-oi mai fi”?

De-ati sti voi,de m-ati vedea acum….De m-ati iubi ca inainte, de n-as ramane din ce in ce mai singura pe lume.

De n-ar durea asa.De m-ai ajuta, auzind strigatul meu mut care cere ajutor!

De-as sti ce sunt si cine-oi fi….De n-as mai numara in sens descrescator…De m-ai iubi sufocant…

De-ar fi sa fie ce nu este….De-ati vedea si-ati intelege….

Atunci cine ar numara de la 1 la infinit?

nu!

Uite cum dispare inca o bucata!Izbita de peretii camerei, cade zdrobita.Loveste-o fara mila si zagaz.

Gol mare si neumplut.

Fericire la umbra unui nuc cu raze care patrund din cand in cand si dau iluzia unui nou inceput.

Dar nu!Dar poate….

Dar nu!Dar nimeni….

Bucati

Ramasite si ecouri.

Dor.

Dureri din care-au mai ramas doar cicatrici.

Suflet de sticla, nenorocitule!

Lacrimi in ochi, vise frumoase cu oameni ce nu mai sunt.

Amintiri ce par secvente dintr-un film privit la cinema.

Dragoste multa,multa,multa.

Frica de viitor.

Necunoscut.

Toate bucati din acelasi intreg tanar, dar si batran.Toate intepenite c-un lipici pe o foaie ingalbenita de vreme.Toate cu margini colturoase ce inteapa.

Mi-ai spus

Mi-ai spus ca ai sa fii acolo.Acolo unde cerul se uneste cu pamantul.Ai spus ca ai sa ma astepti cand eu o sa vin alergand spre tine.Ajung plutind pe atomi de aer si nu te gasesc.Atunci de ce mi-ai mai spus?

In tiuitul tacerii, caut linistea.In zgomotul batailor inimii caut departarea.In curcubeu caut nuantele.

Am dat uitarii clipe si oameni.Am dat uitarii locuri si zile.

Si cand mi-ai spus ca tacerea e frumoasa, n-am vrut sa te cred.Tot tu mi-ai spus ca ai credinta.

Am file de carte ravasite si minute ce se scurg odata cu firele de praf.

Am innodat ata si am continuat sa cos.

Si cand caut mai tare, atunci nu mai gasesc.

Si cand nu pot, atunci se intampla.

Si cand imi spui, atunci nu cred.

Si cand doare, atunci e inima ce-o simt in coltul cutiei toracice, ascunsa de frica, vibrand incet,agonic.

Mi-ai spus si nu mai recunosti…

Imi pare…

Imi pare ca doare si sanger.Ascult cu-o ureche tacerea si tremur.Mii de unghere m-asteapta si n-am unde a ma ascunde.Ating un atriu-vibreaza slab.Nu mai vreau atunci cand nu mai pot.Te-am cautat in vis si n-ai venit, iar cei din visul meu cautau doar sa-mi faca rau.

Cand n-ai si inca iti mai trebuie, iti desenezi ca mine, pe hartie, bataile inimii.Unda P, complexul QRS, unda T,o bataie.2,3 care lipsesc si o iau de la capat.Si-atunci cand totu-i sec, dezgolit de sens si semnificatie, ii dau culoare.Dar azi e-n gri peisajul de pe tabloul inceput acum 22 de ani.

Tum-ta!Tum-ta!Tum-ta! Batai neregulate, nesigure, insotite de lacrimi in gand si-n vene.

Tum-ta!Tum-ta!Tum-ta! Se pierd in neant.Ai vazut vreodata filmele acelea in care apare pe ecran linia continua?As putea spune acum macar ca imi pare ca sunt in linie dreapta.

Am cautat.Tot caut.Dar unde e?Si pana la urma…Ce caut?

M-am ratacit printre fapte si cuvinte, printre oameni.

Imi pare ca n-am acum pentru ca n-am avut niciodata.Sau poate ca n-am stiut a pastra?

Imi pare ca apa curge prea lin si vantul adie prea usor.

Imi pare ca pana si liliacul inflorit imi devine dusman si ca viata ma impinge de la spate.

Atunci cand sunt, dar nu exist, caut suflul de soare printre norii intunecati si pustii.

Si iar imi par si albe, si negre, si pustii, si prea pline, si usoare, si grele, si frumoase, si dureroase.

Si-mi pare ca mi-e frica.

besame mucho

Como si fuera ésta noche  la última vez…

Ploaie.

Bucurie incoltita.

A mai ramas 1 zi.

Da-mi sarutul pe obraz promis.

Teama de necunoscut.

Vointa.

Dorinta.

In cautarea frumusetii.

Departe.

Miros de zarzar inflorit.

Asfalt umed.

Biscuiti cu alune.

Cesaria Evora.

Dosto’.

Frig.

Patura grea si calduroasa.

Minute la telefon.

Camera mare si neprimitoare.

Somn.

Como si fuera ésta noche  la última vez….

azi nu mai sunt

Azi nu mai sunt. Imi simti lipsa?
Poate nici maine n-oi mai fi.Ce-ai face fara mine?
Intre un val si-o picatura de ploaie, pierduta.

Intre ceea ce am fost si ceea ce sunt.

Azi nu mai sunt.Daca n-oi fi nici maine?

Vei plange dupa mine?Vei sparge vaza si paharul?Vei darama castele?

Daca nici trupu-mi n-o mai fi?

In inexistenta pierdut, nevrand sa se mai intoarca.

Si daca eu n-am trup, cum as putea sa mai fiu?

Azi nu mai sunt, caci din materie m-am nascut, in materie m-am prabusit.

Nimicul e acelasi, totul e diferit.

Durerea e aceeasi, lacrima e diferita.

Surasul e acelasi, singuratatea diferita.

Caci azi nu mai sunt, cand maine n-oi mai fi.

Cand secunda va deveni minut si zilele vor deveni ore, as mai putea sa fiu.Dar nu mai sunt.

Cand ochii vor zambi, as mai putea sa fiu.Dar nu mai sunt.

Cand sufletul va capata forma, as mai putea sa fiu.Dar nu mai sunt.

Caci daca azi nu sunt, cum as putea ca maine sa mai fiu?

aaaaa,aaaa,aaa….

Cand inima nu mai bate, cand muschii gatului se contracta si nu mai e aer, atunci e doar o melodie.In rest, tacere.In rest, durere.

Creierul de-a dreptul epileptic, obosit dupa o repriza de convulsii, asteapta.

Picioarele cad, caci forta musculara nu-i.

Buze uscate si strambe, ca dupa o lunga suferinta.Pareza faciala.

Ochii cazuti in jos.Ptoza palpebrala.

Mioza.

Suferinta.

Ganduri izbite dintr-un colt in altul al vidului.

Atingere de iad. Suflu de Purgatoriu.

Corp inert plutind in aer ca intr-o scamatorie.Si pluteste deasupra orasului, deasupra universului, deasupra durerii.

Nu sunt acolo.Nu ma cauta.