LiFe ThRoUgH mY eYeS

Lovely feelin’

Iluzia regasirii si amagirea clipei aduse pe-un fulg ce nu reuseste sa se aseze pe trotuarul murdar,purtat fiind de vantul dement.

Tristetea unei nelinisti incoltite in cel mai adanc loc din suflet.

Caldura invadand por cu por,celula cu celula,atom cu atom.

Fiori trecand de la varful piciorului pana la degetul cel mic de la mana.

Zbucium,tacere,culoarea intunericului si non-culorile luminii.

Zambet,incoltire,sclipire vicleana in ochi.

Sarut pierdut intre 2 telefoane,imbratisare regasita cu ochii inchisi,in minte.

Drag de  el,nevoia de apropiere,cuvinte nerostite.

Sentimente inchise,sentimente dezlantuite,subiecte tabu si nedumerire.

Siguranta,stabilitate,liniste,pace,afectiune,atasament,dor.

Vartej format din toate cate putin,in proportii inegale,formand ROGVAIV-ul sufletului ei.

Doreste-ti un zbor de pescarus.

Adu-ti aminte de vremuri de iubire cu pielea ascunsa timida sub un asternut si un picior lenes iesind sa ia aer.

Gandeste-te la degetul cel mic de la mana si mana-i de copil.

The closer I get to you…

Incearca sa creezi un vis printre certitudini si indoieli.

Grabeste procesul de imbatare cu miresme de fericire.

Ascunde-i chipul in palmele-ti mari si sarut-o cu dor.

Vorbeste-i de Maine si de Ieri,

Adu-i in dar incredere,speranta.

Sopteste-i vorbe mai pierdute printre vorbe cu un inteles pe care nimeni in afara de ea sa nu-l poata descifra.

Can you see beyond the stars?

Priveste cerul ciufulit si luna plina,de un galben glaciar.

Spune-i : What about now?

Saruta-i buzele crapate de frig si incalzeste-le.

Ia-o in brate…minte-o frumos…

Probeaza masti peste masti.Probeaza masca fetei cu dor de duca,masca studentei responsabile,masca acelui copil vesel demult uitata pe raft si deja prafuita,masca fiintei sensibile care traieste in perfecta comuniune cu tristetea si singuratatea.

A inceput sa ameteasca tot proband atatea masti si nu mai stie pe care sa o lase sa-i acopere sufletul.Dar nu cumva sunt de fapt,toate mastile puse in acelasi timp?

“Sunt confuza,lasa-ma sa aleg doar una!De una am nevoie!!!De ce esti crud cu mine si le vrei pe toate deodata sa iti acopere fata?Am sa ma ascund,sa stii!Nu vei mai putea sa-ti pui nicio masca!Vei ramane gol in fata tuturor si toti te-or rani!Asta vrei?”

Tristete aruncata intr-un colt al camerei,note muzicale la fel de pierdute ca si ea,nimic ramas care sa-i fie de ajutor.Aceeasi incapere in care a plans atat,ii zambeste amar,nestiind nici ea ce raspuns sa ii dea.

Nimic nu-i place,nimic nu stie,nimic nu vrea.

E fragezimea carnii ce-i scuza vartejul simtirilor.

Daca nu acum….atunci cand?

Daca nu asta,atunci ce?

Daca nu tu,atunci cine?
Din egoism,din raze de soare,din vise si poze alb-negru,apare ea,timid,cu ochii mici care o dor de la lumina solara,cu tristetea in suflet cu care s-a obisnuit atat de tare,incat aproape ca nu-i mai simte prezenta si o accepta ca pe a 5 -a parte din suflet.

Nici somnul nu-i alina zbuciumul,nici gandul nu-i mai aduce maci.

Pe ce carari ratacesti,tu,suflete al meu?Pe ce drumuri troienite sau pe alei unde briza marii aduce fire de nisip?Ti-am dat aer sa poti vibra,apa sa poti pluti,iar tu pleci,ingrat copil,spre taramuri necunoscute.Ne-am jucat impreuna cu firul acela de ata si te-am lasat sa te confunde lumea cu mine.Esti nedrept pentru ca mi-ai aratat melodii care sa le ascult in miez de noapte,cand cerul e inghetat si stelele dardaie de frig,cusute fiind pe povara lui Atlas.Mi-ai dat tristetea,dar si alinarea si acum ma lasi pierduta intre realitati,intre bine si rau,intre copil si adult,intre un atom si celalalt.

Vreau ce nu poti sa imi dai,iar eu raman singura,insirandu-mi visele pe o ata aproape invizibila,din dorinta de a-mi crea cel mai frumos colier din lume.Dar daca pun colierul la gat si uit de vise?Sau daca ata se rupe?Pierd vis cu vis,adun margelele ce le mai pot gasi,pun altele in locul celor pe care nu le-am mai putut gasi.Sunt sigura ca tu mi le-ai furat,suflete!Ti le las ca amintire…

In singuratate,imi vine a plange.”My name is June….but people call me March”.Cum?Zici ca treci asa,nevazut de nimeni?Cum poti face asta?Ajuta-ma sa pot face la fel.Tu nu stii…Dar ei,ei ma confunda!Nu stiu cine sunt eu!Si ma trateaza ca si cum as fi altcineva.Ia-ma cu tine,ascunde-ma in buzunarul jachetei tale…Da,da!Aia veche,carpita in coate,pe care ti-am facut-o cadou acum cativa ani,in speranta ca nu ma vei lasa la greu candva.Si hai sa mergem….in Africa!Da!O sa iau crema de ghete de acasa,o sa imi transform albul asta spalacit in cea mai frumoasa nuanta de maro si o sa traim intr-un trib!Sau vrei la mare?Ne ascundem intr-una din casele acelea de pe malul marii si o sa stam amandoi sa bem cafeaua in fiecare dimineata,zambind si marii,facand-o sa se simta iubita.Si-om fi ai ei cei mai buni prieteni,ne-om povesti dureri,si-om rade de briza care,indragostita de mare si ea,n-o poate parasi.

Captiva intre 2 realitati,cauta drumul spre inima ei.Care e realitatea pe care trebuie sa o traiasca,sa o simta?In asta noapte de decembrie,se uita cum minutele se scurg.O bataie in plus a inimii,semn de mare neliniste.De ce are cateodata senzatia ca ceva groaznic si caruia nu i se poate impotrivi se va intampla?Cade prada tristetii poposita fara motiv in camera ei.Ii da un ceai,o tine de vorba,amintindu-si de vremurile in care erau atat de bune prietene.Ciudat,dar simte lipsa singuratatii in viata ei.Se obisnuise atat de tare cu ea…Acum,are tristetea drept companie.Nici muzica nu-i place,nici cartea pe care a inceput-o cu atata sete de cunoastere.Are doar un suflet ce inca n-a coborat dintre nori si o inocenta ce si-ar dori sa o pastreze pentru totdeauna.

“Ramai in mintea mea ,zdruncina-mi credinta,spulbera temerile,adu inca un zambet pe chipul meu si lasa-mi visele.”

Se simte o nebuna,privind buimacita in jur cum incearca disperata sa isi pastreze inocenta intr-o lume care a pierdut-o demult pe-a ei.De ce nu vede nimeni frumusetea a ce are ea si nu vrea sa piarda,frumusetea a ceea ce trage cu indarjire spre ea,in speranta ca nu o va pierde prea curand?

Leave me dreaming,always tryin’ to keep my innocence.

Inchide-mi sufletul intr-o scoica si arunca-l in mijlocul oceanului ca,pierzandu-l printre corali si fire aurii de nisip,sa se bucure de singuratate,de sunetul apei,de gustul sarat al ei si de betia de culori a universului.

Inchide-mi sufletul si fereste-l de furtunile care ineaca corabii.Lasa-l purtat in lung si-n lat,spre nord,spre sud,apoi din nou spre nord.Tulbura apa,dar nu lovi scoica.

Protejeaza tot ce e inauntrul ei,caci poate,la sfarsit,va creste o perla.Si ti-o voi da,impreuna cu sufletul meu si,privind stralucirea perlei,vei putea realiza daca e una valoroasa sau una care se intoarce in ocean.Eu,mi-as dori sa fie o perla atat de urata,incat,speriat,sa o arunci in apa.Si voi putea fi iarasi,eu si….eu si o scoica.Caci umbland din scoica in scoica,poate voi reusi sa ma apropii de imperfectiunea perfectiunii.Si tot langa ocean,scumpul meu,vesnic voi trai,de-a pururi.

I can see the first piece of your heart…

It’s warm,it’s quiet…

Don’t let go…just hold me tight…

show me it all can be true…